În fapt, prin acțiunea introductivă, societatea reclamantă a solicitat să se constate încetarea de drept a măsurilor asiguratorii instituite prin decizia nr. ………./30.05.2014 emisă ANAF-Direcția Generală Antifraudă 6 Oradea, obligarea acestei instituții la emiterea unei decizii de ridicare a măsurilor asiguratorii dispuse prin decizia nr. ……../30.05.2014 şi pe cale de consecinţă, eliberarea bunurilor constituite cu titlu de garanţie de către subscrisa în baza proceselor verbale de sechestru asigurator nr. …………/04.09.2017 şi nr. ……../23.07.2014. Prin Sentința civilă pronunțată în data de 19.06.2018 Tribunalul Cluj, Secția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări sociale, a dispus admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Deși prima instanța a dispus admiterea cererii formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta ANAF- Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea, în cauză, împotriva sentinței civile a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală și nu ANAF- Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea.
Or această instituție nu avea calitate procesuală în cauză. Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 1 Secţiunea 1 din H.G. nr. 520/2013, „în cadrul Agenţiei se organizează şi funcţionează Direcţia generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuţii de prevenire, descoperire şi combatere a actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală”, de unde ar rezulta că Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea s-ar afla în subordinea ANAF, însă acest fapt nu poate antrena concluzia că această instituție nu are calitate procesuală pasivă în astfel de cauze.
Dimpotrivă, atâta timp cât emitentul actului este Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea, acesta este sigura entitate care deține calitate procesuală pasivă. De altfel, din perspectiva legislației în materie de contencios administrativ, are calitate procesuală pasivă emitentul actului administrativ, concluzie care rezultă fără putință de tăgadă din dispozițiile art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Faptul că intimata Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea nu are personalitate juridică nu înseamnă că nu poate sta în justiție, aceasta având în schimb capacitate de drept administrativ fapt ce îi permite să stea în instanță.
Față de această situație prin decizia civilă pronunțată în data de 16.01.2019, Curtea de Apel Cluj, SECŢIA A III-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, a dispus admiterea excepţiei lipsei calitaţii procesuale active a recurentului şi în consecinţă a respins recursul declarat de recurenta ANAF.
În motivarea acestei soluții s-a arătat că, în sine, faptul că Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea nu are personalitate juridică, conf. art. 15 al.1 din HG nr. 520/2013, nu împiedică însă participarea la proces a emitentului actului administrativ, justificat de textul legal menționat anterior, respectiv art. 13 din Legea nr. 554/2004 ce impune citarae emitentului actului administrativ, necondiționat de existența sau inexistența personalității juridice a acestuia. De asemenea, Curtea a avut în vedere în vedere şi dispoziţiile art.36 c.pr.civ., ce impun participarea la proces a acelor subiecte de drept ce sunt parte în raportul de drept material, precum și dispoziţiile. art. 56 al. 2 c.pr.civ. ce se referă şi la situaţia entităţilor fără personalitate juridică.
Curtea a mai reținut că în faza procesuală a recursului, părțile din fața instanței de fond își păstrează calitatea procesuală, pe pozițiile fixate deja în etapa procesuala anterioară, conf. art. 458 c.pr.civ., calea de atac putând fi exercitată doar de părţile aflate în proces, cu excepţiile legale. De altfel, situația juridică a pârâtului lipsit de capacitate de folosință a fost reglementată de dispozițiile art.57 al.2 Cod Procedură Civilă, unde se stabileşte că în privința acestuia este necesară reprezentarea legală.
Or, în cauză, cererea de recurs a fost formulată în nume propriu de către ANAF, fără ca acesta să releve în fața instanței calitatea sa de reprezentant al pârâtului chemat în judecată în fața primei instanțe, respectiv emitentul actului administrativ atacat. Față de această situație s-a dispus respingerea recursului.
Suntem de părere că această soluție merită menționată întrucât are o importanță practică destul de ridicată în contextul în care nu de puține ori ANAF nu face dovada calității sale de reprezentant al altor subunități și nici nu justifică într-o altă formă calitate procesuală proprie.
În prezenta cauză, reclamanta a fost reprezentată de o echipă de avocaţi din cadrul SCA Chiriţă şi Asociaţii, formată din Anamaria Bota şi Raluca Colcieri.