Recuperarea unei creanţe de către ANAF. Proces penal vs. procedura insolvenţei

În unul dintre dosarele în care avocaţii societăţii noastre asigură asistenţă juridică, am întâlnit recent o situaţie care merită menţionată, chiar dacă nu există în prezent o soluţie definitivă pronunţată de către instanţele de judecată.

Este vorba despre solicitarea ANAF de recuperare a prejudiciului (impozit pe profit şi TVA) într-un dosar penal ce vizează săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală de către administratorii unei societăţi comerciale, aceasta din urmă fiind parte responsabilă civilmente în dosar, şi, în paralel, înscrierea ANAF în tabelul definitiv al creanţelor, cu aceeaşi sumă (impozit pe profit şi TVA), în cadrul procedurii insolvenţei societăţii comerciale.

Întrucât în cadrul ambelor proceduri care au ajuns să se deruleze în paralel, se solicită aceeaşi creanţă, adică aceeaşi sumă de bani (cu titlu de impozit pe profit şi TVA), există riscul ca ANAF să obţină două hotărâri definitive prin care să i se încuviinţeze recuperarea aceleiaşi sume de bani.

· Constituirea de parte civilă

În urma unui control efectuat la societatea comercială, ANAF a emis o decizie de impunere prin care s-a stabilit în sarcina societăţii, suplimentar, plata TVA şi a impozitului pe profit, în urma raporturilor comerciale derulate cu anumiți parteneri comerciali.

Pe baza acestei decizii de impunere, ANAF s-a constituit parte civilă în dosarul penal în care erau cercetaţi administratorii societăţii comerciale pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, raporturile comerciale cercetate fiind cele reţinute în cadrul controlului şi vizate de decizia de impunere emisă. Pe lângă raporturile comerciale cercetate în dosarul penal, decizia de impunere viza şi alte relaţii comerciale, însă analiza noastră se limitează la cele ce se suprapun cu raporturile cercetate în dosarul penal.

· Eşalonare la plată

Ulterior, în timp ce în dosarul penal cercetările erau în curs, societatea comercială, prin administrator, a formulat o cerere de eşalonare la plată, iar în cadrul acestei proceduri, a stins o parte din datoria către ANAF, respectiv a achitat o parte din sumele constatate prin decizia de impunere emisă în urma controlului de către ANAF.

· Deschiderea procedurii insolvenţei

Datorită dificultăţilor financiare întâmpinate în activitatea societăţii comerciale, aceasta a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei, cerere admisă de către judecătorul sindic.

În dosarul de insolvenţă, ANAF a formulat o cerere de înscriere a creanţelor bugetare. A solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor cu o sumă ce cuprindea mai multe creanţe, inclusiv sumele stabilite cu titlu de impozit pe profit şi TVA prin decizia de impunere emisă, pe baza căreia s-a constituit parte civilă în dosarul penal.

Creanţa ce deriva din decizia de impunere era solicitată în suma rămasă de achitat în urma plăţilor efectuate în procedura eşalonării la plată, astfel cum este corect.

La momentul formulării acestei cereri, în dosarul penal se derula cercetarea judecătorească în fond.

ANAF a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor cu o creanţă garantată ce cuprinde sumele solicitate în cadrul dosarului penal cu titlu de prejudiciu.

În cursul procedurii de reorganizare, societatea comercială a achitat mai multe sume în contul creanţei ANAF, plăţile şi procedura de reorganizare fiind în derulare.

· Existenţa unui titlu executoriu, impediment pentru obţinerea celui de-al doilea – afirmaţie sau întrebare

Între timp, în dosarul penal, ANAF şi-a menţinut constituirea de parte civilă astfel cum aceasta a fost efectuată la începutul procedurilor, respectiv cu suma stabilită prin decizia de impunere, cu toate că, astfel cum rezultă din cele expuse anterior, pe de o parte, ANAF a obţinut un titlu executoriu definitiv în procedura insolvenţei pentru aceeaşi creanţă, iar pe de altă parte, creanţa a fost stinsă parţial, astfel cuantumul ei fiind modificat faţă de momentul iniţial.

În concret, ANAF urmăreşte să obţină repararea prejudiciului în acelaşi timp pe două căi diferite şi, astfel, încalcă principiul de drept conform căruia, în cadrul procedurilor judiciare, odată aleasă o cale nu se mai poate recurge la alta.

În acest caz, în opinia noastră, se impune constatarea faptului că ANAF a obţinut deja un titlu executoriu ce se află în curs de executare, iar admiterea acţiunii civile formulată în cadrul procesului penal ar echivala cu dublarea titlului executoriu, ceea ce este contrar legii.

Având în vedere complexitatea speţelor ce vizează infracţiunile de evaziune fiscală, dublată de provocările întâlnite în cadrul procedurilor insolvenţei, urmărim cu interes abordarea instanţelor de judecată în rezolvarea acestor speţe.

 

 

Avocat Rus Leila

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *