Penalităţile pentru neexecutare au constituit tema unei noi hotărâri pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 24 aprilie 2023.

În vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 906 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit următoarele: În măsura în care debitorul a executat obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, chiar şi pe parcursul soluţionării cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, creditorul nu mai poate obţine stabilirea sumei definitive cu titlu de penalitate.

Penalităţile reprezintă un mecanism comun prin care, în etapa executării silite, debitorul unei obligaţii personale de a face ori de a nu face poate fi constrâns să treacă la îndeplinirea acesteia.

Regula este aceea că dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, debitorul nu execută obligaţia, creditorul poate cere aplicarea unor penalităţi de către instanţa de executare, pe zi de întârziere. Dacă debitorul persistă în neexecutare pentru următoarele 3 luni de zile, creditorul poate cere fixarea unei sume definitive cu titlu de penalităţi de întârziere, după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu îşi execută obligaţia, până la stingerea ei completă.

Dat fiind caracterul personal al obligaţiei, condiţiile aplicării penalităţilor sunt atât lipsa executării, cât şi existenţa unei culpe în neexecutare. Instanţa supremă a accentuat scopul sancţionator al penalităţilor, arătând că debitorul poate fi exonerat de la plata lor dacă execută integral obligaţia chiar şi pe parcursul soluţionării cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Raţionamentul pare să fie în concordanţă cu o parte din practica instanţelor de judecată, unde se arată că stabilirea sumei definitive este posibilă doar pentru perioade fixe a câte 3 luni de zile. În măsura în care pe parcursul celor 3 luni de zile survine executarea obligaţiei, stabilirea sumei definitive pentru acea perioadă nu mai poate fi obţinută.

Soluţia instanţei supreme nu pare să cenzureze decât fixarea sumei definitive pentru cele 3 luni de zile în care a survenit executarea, conform art. 906 alin. (4) C. proc. civ.,  iar nu şi obţinerea penalităţilor calculate distinct pe zi de întârziere, conform art. 906 alin. (1) C. proc. civ. Neacoperită rămâne şi ipoteza în care pe parcursul soluţionării aceleiaşi cereri, dispare culpa debitorului în neexecutare. Firesc ar fi ca soluţia instanţei supreme să fie aplicată şi la acest caz, câtă vreme o condiţie esenţială de aplicare a art. 906 C. proc. civ. dispare.

Nu ne rămâne decât să urmărim motivarea hotărârii, pentru a vedea în ce măsură considerentele instanţei lămuresc şi alte situaţii practice de aplicare a acestor penalităţi.

avocat Cosmina Şeulean