Curtea de Apel Alba Iulia a admis contestaţia formulată în numele clientului societăţii noastre, a desfiinţat încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sibiu şi a dispus sancţionarea cu nulitatea absolută a probelor obţinute în urma punerii în executare a unui mandat de supraveghere tehnică, în urma activităţii specifice unui investigator cu identitate reală adoptate de un martor-denunţător în cauză şi, totodată, a sancţionat conduita acestuia de a provoca persoana acuzată să săvârşească presupuse infracţiuni.
- Nulitatea absolută a punerii în executare a mandatului de supraveghere tehnică
În primul rând, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat nulitatea absolută a punerii în executare a mandatului de supraveghere tehnică emis în cauză în privinţa unor înregistrări audio-video efectuate în cauză în biroul martorului-denunţător, conducător al unui inspectorat judeţean de poliţie. Subsecvent, judecătorul de cameră preliminară dispune excluderea tuturor mijloacelor de probă constând în înregistrările efectuate şi, totodată, în procesele-verbale de transcriere a acestor înregistrări, respectiv înlăturarea tuturor datelor şi menţiunilor cu privire la acestea din toate actele procedurale întocmite de procuror. Pentru a ajunge la această soluţie, judecătorul de cameră preliminară a constatat că:
- Mandatul de supraveghere tehnică nu permitea supravegherea audio-video în spaţii private, biroul inspectorului-şef al unui inspectorat de poliţie fiind un astfel de spaţiu;
- Inspectorul-şef a acţionat ca un investigator de facto al organelor de urmărire penală, acceptând ca ulterior denunţului pe care l-a formulat în cauză să acţioneze în vederea strângerii de probe în cauză (purtând discuţii cu persoana acuzată) fără a exista o ordonanţă a procurorului care să îl autorizeze să acţioneze în această calitate.
- Neloialitatea administrării probelor
În al doilea rând, judecătorii de cameră preliminară au constatat încălcarea principiului loialităţii administrării probelor dat fiind faptul că inspectorul-şef (martor, denunţător şi investigator de facto în cauză) nu a rămas în rolul de observator pasiv şi a acţionat ca un veritabil organ judiciar, fiind cel care a iniţiat şi/sau direcţionat conversaţiile pe care le-a purtat cu persoana acuzată. Ca atare, s-a constatat încălcarea interdicţiei organelor judiciare de a acţiona pentru a provoca o persoană să săvârşească infracţiuni, în scopul obţinerii de probe.
- Nulitatea absolută a delegării DGA
În al treilea rând, judecătorii de cameră preliminară au subliniat că este nelegală delegarea de către procuror a efectuării unor acte de urmărire penală de către lucrătorii de poliţie din cadrul DGA în cauzele care nu vizează fapte săvârşite de către persoane din cadrul aparatului Ministerului Afacerilor Interne. Se arată că interpretarea în sensul în care decizia CCR nr. 674/2016 se referă doar la ipoteza în care lucrătorii DGA efectuează acte de cercetare penală, iar nu şi la cea în care lucrătorii de poliţie sunt delegaţi de procuror este fundamental greşită dintr-un motiv simplu – dată fiind competenţa materială a acestora, lucrătorii de poliţie din cadrul DGA acţionează exclusiv în urma delegării procurorului.
În cauză, clientul nostru a fost asistat şi de o echipă de avocaţi din cadrul SCA Chiriţă şi asociaţii formată din Radu Chiriţă, Ştefan Alexandru şi Cosmin-Daniel Bulea.