Noile modificări ale legii în materia infracţiunilor de evaziune fiscală. Efectele plăţii prejudiciului în cursul procesului penal

La data de 5 aprilie 2021 a intrat în vigoare legea de modificare a art. 10 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea infracţiunilor de evaziune fiscală. Textul nou introdus priveşte două ipoteze distincte în care plata prejudiciului conduce fie la exonerarea de răspundere penală, fie la posibilitatea aplicării pedepsei amenzii.

  • Una dintre aceste ipoteze este cea în care prejudiciul stabilit în cauză nu depăşeşte 50.000 euro respectiv 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale.

În această situaţie, dacă persoana acuzată face plata prejudiciului integral, în faza de urmărire penală ori judecată, poate beneficia de pedeapsa amenzii. Trei precizări se impun sub acest aspect.

Prima, este referitoare la momentul până la care poate fi realizată plata prejudiciului şi anume „în cursul urmăririi penale sau al judecăţii”. Observăm că nu este prevăzut un moment limită clar definit, sens în care dacă plata se face până la pronunţarea unei hotărâri care să lămurească în mod definitiv parametrii raportului juridic de drept penal, persoana acuzată va primi beneficiul art. 10 din Legea 241/2005. Altfel spus, în mod cert, textul este aplicabil pentru plata prejudiciului până la pronunţarea unei hotărâri definitive în cauză.

Al doilea aspect ce se impune a fi menţionat este că textul revine la ideea iniţială de plată a „prejudiciului” şi nu a „pretenţiilor părţii civile”, cum era prevăzut în varianta anterioară a art. 10 din Lege. Dacă ne aflăm în faza de urmărire penală, lucrurile sunt clare, prejudiciul fiind cel stabilit prin ordonanţele de începere a urmăririi penale/ punere în mişcare a acţiunii penale.

Cu toate acestea, este extrem de discutabilă semnificația noţiunii de „prejudiciu”, mai ales în situaţia în care ne aflăm în faza de judecată, fie primă instanţă, fie apel, după momentul efectuării unei expertize ce a diminuat considerabil cuantumul prejudiciului stabilit prin rechizitoriu. Pe de-o parte, s-ar putea susţine că suma de plată pentru beneficiul art. 10 din Lege este cea stabilită prin rechizitoriu dat fiind faptul că acesta este actul ce stabileşte limitele acuzaţiei până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să stabilească alte aspecte. Pe de altă parte, s-ar putea susţine că suma de plată va fi cea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în faţa instanţei, în cazul în care acesta este mai mic, în virtutea principiului in dubio pro reo. Împărtășim această opinie având în vedere că dacă în cauză există două probe, cu aceeaşi valoare, ce stabilesc două aspecte contradictorii, va prevala cea care indică elemente mai favorabile pentru inculpat.

A treia chestiune extrem de importantă este că în această variantă de plată a prejudiciului, aplicarea amenzii în locul pedepsei închisorii reprezintă o facultate a instanţei/organului de urmărire penală şi nu o obligaţie dacă acesta este între 50.000 euro şi 100.000 euro. Doar dacă prejudiciul nu depăşeşte 50.000 euro, instanţa sau organul de urmărire penală sunt obligate să aplice pedeapsa amenzii.

  • Următoarea modificare a textului vizează plata majorată a prejudiciului cu 20%, plus dobânzi şi penalităţi, caz în care intervine încetarea procesului penal.

Practic, în această situaţie, fapta nu va mai fi pedepsită penal, legiuitorul instituind o nouă cauză de nepedepsire a infracţiunilor de evaziune fiscală prev. la art. 8 şi 9 din Legea 241/2005. În această situaţie, se va dispune încetarea procesului penal.

Ce anume se impune a fi achitat?

Conform textului de lege, se va plăti prejudiciul (cu menţiunile realizate în cadrul punctului anterior) plus 20% din baza de calcul, plus dobânzi şi penalităţi. Asta înseamnă că în funcţie de obligaţia fiscală incidentă, se va avea în vedere cuantumul acesteia ce va fi majorat cu 20%. Din interpretarea textului legal, rezultă că va fi adăugat cuantumul dobânzilor şi penalităţilor sumei calculate după aplicarea procentului de 20% : „prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral”. Astfel, procentul de 20% nu va fi aplicat asupra întregii sume ce include şi dobânzile şi penalităţile.

Varianta plăţii prejudiciului majorat nu ţine cont de pragurile de 50.000 euro ori 100.000 euro. Altfel spus, indiferent de cuantumul prejudiciului stabilit în cauză, persoana acuzată va beneficia de încetarea procesului penal dacă realizează plata prejudiciului majorat.

  • Ultima modificare, extrem de bine-venită, este dispoziţia potrivit căreia plata realizată de către unul dintre inculpaţi, va activa beneficiile art. 10 din Lege şi pentru coinculpaţi, chiar dacă aceştia nu au contribuit la plata prejudiciului.

Deşi pare ingrată această modificare, ea este destinată a înlătura situaţiile generate de forma anterioară a legii, în care pentru a obţine beneficiile art. 10, fiecare inculpat în parte trebuia să acopere prejudiciul integral.

Pe forma actuală a legii, dacă unul dintre participanţii la infracţiunea de evaziune fiscală realizează plata prejudiciului, toţi ceilalţi participanţi vor putea obţine fie aplicarea unei amenzi (dacă ne aflăm pe tărâmul primei dispoziţii), fie încetarea procesului penal (în măsura în care se realizează plata prejudiciului majorat).

  • Este art. 10 lege penală mai favorabilă în cazul cauzelor soluţionate definitiv prin aplicarea pedepsei închisorii?

Potrivit art. 6 alin. 3 din Codul Penal, atunci când după condamnarea definitivă şi până la executarea efectivă a pedepsei închisorii, intervine o lege nouă care prevede pentru aceeaşi faptă numai amenda, pedeapsa închisorii aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a putea depăși maximul special al acesteia.

Astfel, raportat la prevederile art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005, atunci când în cursul procesului, persoana acuzată a achitat cuantumul prejudiciului de până la 50.000 euro, dacă instanţa a dispus definitiv aplicarea pedepsei închisorii, pedeapsă care încă nu a fost executată integral, se poate solicita în instanţă înlocuirea închisorii cu amenda.

Apreciem că de înlocuirea pedepsei cu amenda, în temeiul art. 6 alin. 3 Cod Penal, pot beneficia doar cei faţă de care s-a stabilit un prejudiciu de până la 50.000 euro, deoarece doar în acest caz există obligaţia instanţei de a aplica pedeapsa amenzii în măsura în care sunt întrunite condiţiile art. 10 din Lege.

În cazul în care prejudiciul între 50.000 şi 100.000 euro a fost achitat în cursul procesului, după care a survenit condamnarea la pedeapsa închisorii, nu vor putea solicita aplicarea legii penale mai favorabile în temeiul art. 6 alin. 1 Cod Penal. Existenţa posibilităţii de aplicare a pedepsei cu amenda, ce iniţial, la momentul aplicării pedepsei închisorii nu era prevăzută, se circumscrie unei aplicări facultative a legii penale mai favorabile.

Având în vedere că odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal s-a renunţat la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile după soluţionarea definitivă a cauzei, persoanele în sarcina cărora s-a stabilit un prejudiciu între 50.000 euro şi 100.000 euro nu vor putea beneficia de aplicarea pedepsei amenzii după momentul finalizării procesului.

Avocat Oana Lup

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *