Astăzi, 6 mai 2020, Curtea Constituţională a arătat prin comunicatul de presă că, printre altele, OUG nr. 34/2020 este neconstituţională în integralitate. Odată cu acest aspect, Curtea a decis şi neconstituţionalitatea art. 28 din OUG nr. 1/1999 în forma actuală. Toate dispoziţiile legale se referă la regimul stării de urgenţă. Cu alte cuvinte, ele contravin normelor constituţionale şi vor deveni inaplicabile după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei pronunţate astăzi de Curtea Constituţională.

Ce efecte produce Decizia Curţii Constituţionale?

Este de notat că deciziile Curţii Constituţionale produc efecte exclusiv pentru viitor. În primul rând, după publicarea deciziei în Monitorul Oficial, nu se mai pot stabili sancţiunile prevăzute de OUG nr. 34/2020, iar restul măsurilor dispuse în baza acesteia încetează respectiv nu mai pot fi adoptate unele noi.

Separat de acest aspect, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, deciziile acesteia produc efecte doar cu privire la sancţiunile contravenţionale care sunt contestate în termenul legal. Pentru cele în cazul cărora a expirat termenul de formulare a contestaţiei, Decizia nu mai produce efecte deoarece se consideră că situaţia juridică a fost stabilită definitiv. Prin urmare, pentru situaţiile în care termenul de depunere a contestaţiei nu a expirat la data publicării în Monitorul Oficial şi se formulează contestaţia împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, decizia se aplică.

Care sunt motivele de neconstituţionalitate?

Raţiunea pentru care Curtea Constituţională a decis în acest fel este dată de faptul că OUG nr. 34/2020 şi OUG nr. 1/1999 reglementează norme cu caracter excepţional ce activează pe durata stării de asediu şi a stării de urgenţă şi au ca efect limitarea drepturilor şi libertăţile cetăţenilor. Având în vedere această chestiune, în acord cu dispoziţiile art. 115 alin. 6 din Constituţie, ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. Conform art. 73 alin. 3 lit. g din Constituţie doar printr-o lege organică poate avea loc restrângerea unor drepturi ale cetăţenilor garantate de Constituţie.

Separat de această chestiune, în privinţa art. 28 din OUG nr. 1/1999 Curtea a reținut că fiind o normă ce instituie o contravenţie aceasta trebuie să respecte exigenţele privind accesibilitate, claritate, precizie şi previzibilitate. Astfel, prin sintagma ”nerespectarea prevederilor art. 9 constituie contravenţie” s-a apreciat că reprezintă contravenție încălcarea obligaţiei generale de a respecta și de a aplica toate măsurile stabilite în OUG nr.1/1999, în actele normative conexe, precum şi în ordonanţele militare sau în ordine, specifice stării instituite, fără a distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea contravenţională. Ori, această chestiune nu se ridică la standardele anterior amintite. Pentru ca dispoziţia să fi fost constituţională se impunea indicarea cel puţin a comportamentelor concrete care s-ar încadra în textul ce instituie contravenţia.

Care sunt aceste dispoziţii?

În esenţă, OUG nr. 34/2020 şi art. 28 din OUG nr. 1/1999 conţineau dispoziţii referitoare la:

• Instituirea contravenţiei sancţionate cu amenda de la 2.000 lei la 20.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 10.000 lei la 70.000 lei, pentru persoane juridice, în situaţia în care:
  • Nerespectării şi aplicării tuturor măsurilor stabilite prin OUG 1/1999, în actele normative conexe, precum şi în ordonanţele militare sau în ordine, specifice stării instituite;
  • Nerespectarea obligaţiei de a asigura continuitatea furnizării serviciilor esenţiale pentru populaţie şi pentru forţele destinate apărării de către conducătorii autorităţilor publice şi administratorii operatorilor economici care asigură servicii de utilitate publică în domeniile energetic, sănătate, agricultură şi alimentaţie, alimentare cu apă, comunicaţii şi transporturi;
• Posibilitatea formulării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, obţinerea de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului confiscat şi termenul de achitarea amenzii;
• Instituirea sancţiunii complementare constând în confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţie; interzicerea accesului prin aplicarea sigiliului de către organele abilitate; suspendarea temporară a activităţii; desfiinţarea unor lucrări; refacerea unor amenajări.
• Includerea bunurilor confiscate în Necesarul de bunuri în stare de urgenţă sau în Necesarul de bunuri în stare de asediu, fără a se supune dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului; Dispoziţii privind întocmirea Necesarului de bunuri în stare de urgenţă/asediu şi procedura alocării bunurilor confiscate unor autorităţi;
• Inaplicabilitatea pe perioadei stării de asediu sau a stării de urgenţă a normelor referitoare la transparenţa decizională şi dialogul social în legătură cu proiectele de acte normative prin care se stabilesc măsuri aplicabile pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă sau care sunt o consecinţă a instituirii acestor stări
• Prelungirea valabilităţii documentelor eliberate de instituţiile şi autorităţile publice pe durata stării de urgenţă şi pentru încă 90 de zile de la încetarea acesteia.
• Prelungirea, pe toată perioada stării de urgenţă şi pe o perioadă de 10 zile de la încetarea acesteia, a dovezilor înlocuitoare ale permiselor de conducere – cu drept de circulaţie[1] şi a dreptului de circulaţie dispusă de procuror sau de instanţa de judecată[2].

Vom reveni cu o analiză de detaliu după publicarea motivării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial.

avocat Maria Roşca şi avocat Oana Lup

---

[1] emise în temeiul art. 111 alin. (1) lit. b) sau alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002

[2] potrivit art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.