Ne pregătim pentru intrarea în vigoare a Protocolului nr. 15 la CEDO. Ce se modifică?

Miercuri, 21 aprilie 2021, Italia a depus instrumentul de ratificare a Protocolului nr. 15 de modificare a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Această ratificare declanşează intrarea în vigoare a protocolului în ceea ce priveşte toate statele membre ale Consiliului Europei, cu efect de la 1 august 2021.

Protocolul nr. 15 adaugă la preambulul convenţiei şi modifică mai multe dintre dispoziţiile acesteia.

Probabil cea mai importantă modificare constă în reducerea termenului în care o plângere adresată Curţii poate fi formulată. Dacă până acum termenul era unul de 6 luni, ulterior intrării în vigoare a Protocolului nr. 15, termenul se va reduce la 4 luni.

Cu toate acestea, modificarea nu intră în vigoare la data de 1 august 2021, odată cu celelalte modificări, ci doar după expirarea unei perioade de şase luni de la data intrării în vigoare a protocolului, adică la 1 februarie 2022. În plus, termenul de admisibilitate de 4 luni nu se va aplica plângerilor pentru care decizia finală în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenţie a fost pronunţată înainte de data intrării în vigoare a acestor modificări. În aceste din urmă situaţii, plângerea va putea fi formulată în termenul de 6 luni cuprins în reglementarea anterioară.

Printre alte modificări, s-ar impune a fi menţionat că la finalul preambulului se adaugă următorul paragraf: „Afirmând că Înaltele Părţi Contractante, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, au responsabilitatea principală de a garanta drepturile şi libertăţile definite în prezenta convenţie şi în protocoalele la aceasta şi că, în acest sens, se bucură de o marjă de apreciere, sub rezerva jurisdicţiei de supraveghere a Curţii Europene a Drepturilor Omului instituită prin prezenta convenţie,”.

De asemenea, la articolul 30 din Convenţie va opera o modificare în sensul înlăturării sintagmei „în afara cazului în care una dintre părţi se opune la aceasta”. Astfel, procedura de desesizare a camerei devine una ce rămâne la latitudinea judecătorilor. Această procedură prin care o cauză poate să ajungă în faţa Marii Camere a Curţii intervine în situaţia în care plângerea prezentată unei Camere ridică o problemă gravă privind interpretarea Convenţiei sau a Protocoalelor sale, sau dacă soluţionarea unei cauze poate conduce la o contradicţie cu o hotărâre pronunţată anterior de Curte. Cu toate acestea, Camera poate uza de această procedură atât timp cât nu a pronunţat o hotărâre proprie.

av. Mihnea Novac

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *