Una dintre modificările legislative de actualitate în contextul adoptării legii bugetului aferent anului 2021 o reprezintă modificarea programului cunoscut ca „Prima casă” (inclusiv continuatorul acestuia, „Noua casă”) prin stabilirea unui plafon de garantare inferior celui adoptat în 2020. Această modificare este datorată în bună parte situației economice la nivel național la ora actuală generată de pandemie, situație care, de altfel, a determinat adoptarea unor măsuri având ca scop final reducerea cheltuielilor bugetare.
Prin intermediul acestui program, persoanele fizice pot achiziționa sau construi o locuință prin contractarea unui credit garantat de stat prin Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, autorizat în acest sens de Ministerul Finanțelor Public în vederea emiterii de garanții în numele și în contul statului, în favoarea băncilor care acordă credite (se evită astfel garantarea creditelor cu imobilul, respectiv creditele ipotecare clasice, cele mai utilizate în acest tip de tranzacții).
Programul „Prima casă” își găsește reglementarea în Ordonanța de Urgență nr. 60/2009 și a reprezentat la momentul adoptării sale, pe fondul crizei economice din 2007-2008, o măsură guvernamentală menită să permită deblocarea acordării de credite pentru locuințe, iar în mod indirect, să faciliteze accesul persoanelor fizice la achiziția de imobile pentru locuit, creșterea economică și, implicit, crearea de noi locuri de muncă. Datorită popularității de care s-a bucurat acest program, el își găsește aplicabilitatea chiar și după depășirea crizei economice care a dus la adoptarea sa.
Cu toate acestea, raportat la scopul inițial pentru care acesta a fost implementat, oportunitatea reducerii plafonului de garantare și implicit și a numărului creditelor oferite astfel este cel puțin discutabilă în contextul dificultăților economice cu care se confruntă o bună parte a populației, precum și necesitatea adoptării unor măsuri care să susțină creșterea economică, inclusiv prin încurajarea efectuării de tranzacții imobiliare, adoptând în același timp o extensie a programului IMM Invest pe agricultură – Agro IMM Invest.
Conform statisticilor și informațiilor puse la dispoziție de Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii[1], în anul 2020 plafonul de creditare a fost de 2 miliarde de euro, fiind astfel acordate aproximativ 8.000 de credite în cadrul acestui program. În scădere față de valorile anului trecut, în acest an plafonul a fost stabilit la 1,5 miliarde de euro, o diferență considerabilă, fiind estimați în jur de 6.000 de beneficiari.
Având în vedere aceste modificări, considerăm oportună analizarea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea acestei garanții, raportat la numărul semnificativ mai mic de persoane care vor putea beneficia de program.
Beneficiarii Programului pot fi orice persoană fizică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) la data solicitării creditului garantat nu deține în proprietate exclusivă sau împreună cu soțul ori soția nicio locuință, indiferent de modul și de momentul în care a fost dobândită, fie deține în proprietate exclusivă sau împreună cu soțul ori sotai cel mult o locuință, dobândita prin orice alt mod decât prin Program, având o suprafață utilă mai mică de 50 mp;
b) achiziționează în cadrul Programului o singură locuință, aflată pe teritoriul României, înscrisă în cartea funciara în condițiile legi;
c) are calitatea de împrumutat în raport cu finantatorul.
Plafoanele maxime ale garanțiilor individuale acordate:
1) Garanție în nume și cont stat de până la 60% pentru creditele pentru locuințe noi, de până la 140.000 euro. Avansul solicitat beneficiarului în cazul acestor credite este de 15%;
2) Garanție în nume și cont stat de până la 50% pentru credite pentru locuințe noi de până la 70.000 de euro. Avansul solicitat beneficiarului în cazul acestor credite este de 5%;
3) Garanție în nume și cont stat de până la 50% pentru credite pentru locuințe vechi de până la 70.000 euro. Avansul solicitat beneficiarului în cazul acestor credite este de 5%.
În baza contractului de creditare, asupra imobilelor achiziționate în acest mod se instituie în favoarea statului român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, precum și în favoarea finanțatorilor, proporțional cu procentul de garantare, un drept de ipotecă legală de rangul I până la finalizarea procedurii de executare silită care face obiectul garanției, cu interdicția de înstrăinare a locuinței pe o perioadă de 5 ani și interdicția de grevare cu sarcini a acesteia pe toată durata garanției[2].
În situația în care FNGCIMM respinge cererea de plată a garanției, finanțatorul are dreptul să înscrie în cartea funciară ipoteca legală în favoarea sa, concomitent cu radierea din cartea funciară a ipotecii instituite în favoarea statului român, având astfel posibilitatea recuperării sumei acordate prin credit în urma vânzării silite a bunului.
Având în vedere pe de-o parte criteriile de eligibilitate pentru a beneficia de acest program, în condițiile reducerii semnificative a plafonului aferent anului 2021, care va permite unui număr de doar 2.000 de persoane de beneficieze de acest program vor avea efectul creșterii costurilor acestui program, motiv pentru care ca diferențele dintre Noua casă și creditele ipotecare standard să fie aproape insesizabilă, diminuând avantajele pe care le prezintă acest proiect.
[1] https://www.fngcimm.ro/
[2] I. Sferdian, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 229.