Materialul are la bază situaţia unuia din cei mai valoroşi sportivi români în activitate, Vlad Dascălu. Deşi mai puţin promovat şi probabil mai puţin cunoscut publicului larg, Vlad Dascălu e cel mai titrat sportiv din istoria României la disciplina mountain bike XCO, unul din cei mai valoroşi sportivi ai lumii în acest moment şi unul din puţinii sportivi români de la care exista speranţa unei clasări pe podium la viitoarea ediţie a Jocurilor Olimpice de la Paris.

Potrivit unui comunicat publicat în data de 21.05.2024 de Uniunea Ciclistă Internaţională (UCI), Vlad Dascălu a fost suspendat din activitatea sportivă pentru o perioadă de 17 luni, care începe în data de 21.05.2024 şi se va sfârşi în data de 20.05.2025, situaţie în care participarea la Jocurile Olimpice de la Paris ar fi compromisă. Conform comunicatului, Vlad Dascălu a fost găsit vinovat de Tribunalul Anti-Doping al UCI pentru încălcarea regulilor antidoping („anti-doping rule violation” în comunicatul publicat de UCI), mai concret pentru săvârșirea a trei erori de localizare într-o perioadă de 12 luni („whereabouts failures” în comunicatul UCI). Din informaţiile publice identificate, încălcarea regulilor anti-doping s-ar fi săvârşit în data de 17.03.2023.

Explicaţiile din acest material au la bază exclusiv comunicatul publicat de UCI întrucât hotărârea Tribunalului Anti-Doping al UCI nu a fost publicată până în prezent şi nici nu deţinem alte informaţii referitoare la împrejurările care au condus la reţinerea încălcării regulilor antidoping. De asemenea, nu am fost implicaţi în nicio formă în procedurile jurisdicţionale care au legătură cu situaţia sportivului.

 

Ce este dopajul?

Conform art. 1 din Codul Mondial Anti-Doping, dopajul este definit drept una sau mai multe încălcări ale reglementărilor antidoping prevăzute în articolele 2.1–2.11 din Cod.

Conform art. 2 din Codul Mondial Anti-Doping, sunt considerate încălcări ale reglementărilor anti-doping:

• Prezenţa unei substanţe interzise sau a metaboliţilor acesteia, ori a markerilor ei, în proba sportivului (art. 2.1 din Cod);
• Utilizarea sau tentativa unui sportiv de a utiliza o substanţă interzisă sau o metodă interzisă (art. 2.2 din Cod);
• Sustragerea de la recoltarea de probe, refuzul sau neprezentarea unui sportiv pentru recoltarea de probe (art. 2.3 din Cod);
• Încălcarea de către sportiv a obligaţiei de localizare (art. 2.4 din Cod);
• Falsificarea sau tentativa de a falsifica orice parte a controlului doping de către sportiv sau o altă persoană (art. 2.5 din Cod);
• Posesia de substanţe sau metode interzise, de către un sportiv sau o altă persoană din personalul asistent al sportivului (art. 2.6 din Cod);
• Traficul sau tentativa de traficare a oricărei substanţe interzise sau metode interzise, de către sportiv sau o altă persoană (art. 2.7 din Cod);
• Administrarea sau tentativa de a administra de către un sportiv sau o altă persoană orice substanţă sau metodă interzisă oricărui sportiv, în competiţie, ori administrarea sau tentativa de a administra oricărui sportiv, în afara competiţiei, orice substanţă sau metodă interzisă, care este interzisă în afara competiţiei (art. 2.8 din Cod);
• Complicitatea sau tentativa de complicitate din partea sportivului sau a altei persoane (art. 2.9 din Cod);
• Asocierea interzisă din partea sportivului sau a unei alte persoane (art. 2.10 din Cod);
• Acţiunile unui sportiv sau ale altei persoane de descurajare sau de represalii împotriva raportării către autorităţi (art. 2.11 din Cod).

O definiţie similară a noţiunii de dopaj se regăseşte şi în legislaţia internă, în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 310/2021 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, unde art. 2 alin. (2) indică acele fapte care sunt considerate încălcări ale reglementărilor anti-doping, conţinutul faptelor fiind în cea mai mare măsură identic cu cele definite în Codul Mondial Anti-Doping. Pentru ciclism, o definiţie identică a dopajului se regăseşte şi în art. 1 din Regulamentul Anti-Doping al UCI, iar în art. 2 sunt definite acele conduite care constituie încălcări ale reglementărilor anti-doping, conţinutul fiind, de asemenea, aproape identic cu cel identificat în Codul Mondial Anti-Doping.

 

Ce înseamnă încălcarea de către sportiv a obligaţiei de localizare?

Pentru situaţia sportivului Vlad Dascălu, relevantă este ipoteza încălcării obligaţiei de localizare.

Potrivit art. 2.4 din Codul Mondial Anti-doping, constituie o încălcare a reglementărilor anti-doping şi deschide calea aplicării unei sancţiuni orice combinaţie de trei teste neefectuate şi/sau încălcări legate de informaţiile privind localizarea sportivilor, aşa cum sunt definite în Standardul Internaţional pentru Gestionarea Rezultatelor, comise într-o perioadă de 12 luni de către un sportiv dintr-un lot de testare înregistrat.

Detaliile despre împrejurările care pot constitui încălcări ale obligaţiei de localizare pot fi identificate în Anexa B – Gestionarea rezultatelor pentru încălcarea obligației de a furniza informațiile de localizare din Standardul Internațional pentru Gestionarea Rezultatelor, motiv pentru care nu le vom prezenta exhaustiv în acest material.

În linii generale însă, anumiţi sportivi, în special sportivii de elită care participă la competiţiile majore, au obligaţia de a comunica autorităţilor anti-doping informaţii detaliate de localizare în ceea ce îi priveşte, pentru ca autorităţile să îi poată identifica şi testa neanunţat în orice moment, chiar şi în afara competiţiilor. În acest scop este folosit sistemul ADAMS (Anti-Doping Administration and Management System) şi aplicaţia mobilă Athlete Central App (care comunică datele în ADAMS), în care sportivii sunt obligaţi să indice până în data de 15 a lunii dinaintea următorului trimestru (şi să actualizeze informaţiile atunci când intervin modificări) pentru fiecare zi a următorului trimestru, următoarele informaţii: o perioadă de 60 de minute între 05:00 – 23:00 în care sportivul este disponibil pentru testare; adresa completă la care sportivul se va afla în fiecare noapte, indiferent dacă e vorba de domiciliu, hotel sau alt loc; adresa sau denumirea tuturor locurilor în care sportivul se antrenează; adresa sau denumirea locurilor unde sportivul va participa la competiţii sportive şi adresa poştală completă unde sportivului îi poate fi trimisă corespondenţa oficială.

Aşadar, va exista o încălcare a obligaţiei de a furniza informațiile de localizare dacă sportivul nu furnizează informații complete în termenul prevăzut de Standard sau dacă informațiile furnizate de sportiv se dovedesc inexacte. De asemenea, va exista un test neefectuat atunci când va exista o încercare nereușită de prelevare a probelor, când sportivul nu va fi disponibil pentru testare în intervalul zilnic de 60 minute comunicat în ADAMS. În fine, aşa cum arătam, constituie o încălcare a reglementărilor anti-doping şi deschide calea aplicării unei sancţiuni orice combinaţie de trei teste neefectuate şi/sau încălcări legate de informaţiile privind localizarea.

În mod cert, obligaţia de comunicare atât de detaliată a informaţiilor de localizare reprezintă o ingerinţă extrem de severă în viaţa sportivilor. Ingerinţa în discuţie pare să urmărească un scop legitim, însă este discutabil în ce măsură ea este proporţională cu scopul urmărit, motiv pentru care persoanele vizate/interesate ar putea demara anumite proceduri care într-un final (îndepărtat) să conducă la revizuirea actualelor politici şi mecanisme anti-doping.

 

Dopaj sau nu?

Lui Vlad Dascălu i s-a imputat săvârșirea a trei erori de localizare într-o perioadă de 12 luni şi nu faptul că ar fi utilizat substanţe sau metode interzise. Existenţa celor trei erori de localizare la care am făcut referire rezultă din succinta stare de fapt prezentată în comunicatul publicat de UCI şi nu putem face niciun fel de observaţii cu privire la acestea în lipsa unor informaţii detaliate, furnizate de un informaţional portal specializat.

În limbaj popular, prin dopaj se înţelege mai degrabă  folosirea unor substanțe sau metode interzise pentru a-ţi îmbunătăți performanțele sportive. Aşadar, în limbaj popular, săvârşirea unor erori de localizare nu poate reprezenta dopaj. În sens juridic însă, definiţia dopajului este cea prezentată în Codul Mondial Anti-Doping şi în celelalte reglementări indicate, astfel că o conduită precum cea imputată sportivului este considerată dopaj.

 

Care e sancţiunea?

Potrivit art. 10.3.2 din Codul Mondial Anti-Doping, sancţiunea standard pentru săvârșirea a trei erori de localizare este suspendarea pentru o perioadă de 2 ani, cu posibilitatea reducerii la o perioadă minimă de 1 an, în funcţie de gradul de vinovăţie a sportivului. Aplicarea unei sancţiuni sub cea standard nu e posibilă pentru sportivii care în istoric au modificat frecvent în ultimul moment informaţiile de localizare din aplicaţia ADAMS sau celor în privinţa cărora există suspiciuni serioase că au încercat să evite testarea anti-doping.

În condiţiile art. 10.4 din Codul Mondial Anti-Doping, în prezenţa unor circumstanţe agravante, în cazuri particulare, sancţiunea poate fi sporită cu o perioadă de suspendare suplimentară de până la doi ani.

Conform art. 10.5 din Codul Mondial Anti-Doping, sancţiunea poate fi înlăturată în totalitate în situaţia în care sportivului nu îi poate fi imputată vinovăţia şi nici neglijenţa.

În măsura în care poate fi dovedită doar lipsa vinovăţiei semnificative sau lipsa neglijenţei semnificative, conform art. 10.6.2 din Codul Mondial Anti-Doping, perioada de suspendare poate fi redusă în funcţie de gradul de vinovăţie, dar nu poate fi mai mică decât jumătatea perioadei de suspendare aplicabilă.

În fine, perioadele de suspendare pot fi eliminate, reduse sau îngheţate, conform art. 10.7 din Codul Mondial Anti-Doping, în situaţia în care sportivul oferă sprijin substanţial în descoperirea sau dovedirea încălcărilor Codului sau în situaţia recunoaşterii unei încălcări a reglementărilor anti-doping în absenţa altor probe.

Prin urmare, sancţiunea suspendării pe o perioadă de 17 luni a sportivului Vlad Dascălu, pe baza informaţiilor publice, pare să se situeze în limitele prevăzute de Codul Mondial Anti-Doping, deşi în funcţie de particularităţile situaţiei sale, teoretic putea fi aplicată inclusiv o sancţiune mai puţin severă de către Tribunalul Anti-Doping al UCI.

Consultând lista cicliştilor a căror sancţiuni sunt încă active[1], am identificat o singură altă situaţie în care un sportiv a fost găsit vinovat pentru încălcarea obligaţiei de localizare. În acel caz, ciclistul mexican Jose Gerardo Ulloa Arevalo a fost sancţionat cu suspendarea pe o perioadă de 18 luni.

 

Sportivul a avut parte de o „judecată”? Hotărârea de suspendare poate fi atacată? Poate fi eficientă exercitarea unei căi de atac?

Din comunicatul UCI rezultă că decizia de suspendare a sportivului Vlad Dascălu a fost dispusă de Tribunalul Anti-Doping al UCI. Prin urmare, se poate deduce că sportivul a avut parte de o judecată în legătură cu pretinsa încălcare a obligaţiei de localizare.

Deşi independenţa şi imparţialitatea sunt afirmate în mod repetat în Regulamentul de procedură al Tribunalului, avem anumite rezerve că ansamblul regulilor care guvernează înfiinţarea şi funcţionarea Tribunalul Anti-Doping al UCI, precum şi regulile care guvernează numirea şi desemnarea arbitrilor, garantează în mod real şi eficient o judecată independentă şi imparţială, însă e puţin probabil ca această observaţie să poată fi valorificată în acest caz concret în timp util în favoarea sportivului.

Conform art. 13 din Codul Mondial Anti-Doping, art. 13 din Regulamentul Anti-Doping al UCI şi art. 31 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, hotărârea Tribunalul Anti-Doping al UCI faţă de Vlad Dascălu poate fi atacată în faţa Tribunalului de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, însă decizia de suspendare este executorie începând de la data notificării către sportiv, chiar dacă este exercitată calea de atac. În mod cu totul excepţional, Tribunalul de Arbitraj Sportiv poate decide suspendarea efectelor hotărârii de suspendare a sportivului pe perioada judecării apelului.

În cadrul judecării apelului de către Tribunalul de Arbitraj Sportiv, acesta are competenţă deplină şi poate judeca toate aspectele relevante pentru situaţia sportivului, prin urmare poate identifica o stare de fapt diferită de cea avută în vedere de Tribunalul Anti-Doping al UCI, poate da o altă interpretare chestiunilor juridice în discuţie sau poate ajusta sancţiunea dispusă iniţial. În faţa Tribunalului de Arbitraj Sportiv toate părţile pot propune probe noi şi pot invoca argumente juridice noi, chiar dacă ele nu au fost invocate în faţa Tribunalului Anti-Doping al UCI.

Concluzionând, exercitarea căii de atac ar putea fi eficientă pentru viitorul sportivului, însă ţinând cont că până la debutul Jocurilor Olimpice de la Paris mai sunt doar 2 luni, este puţin probabil ca exercitarea căii de atac să mai permită participarea lui Vlad Dascălu la această ediţie a jocurilor olimpice.

 

Există riscul să ajungi să comiţi trei erori de localizare într-o perioadă de 12 luni fără să fi ştiut în prealabil că ai comis primele erori de localizare?

În spaţiul public s-a vehiculat ideea conform căreia cea de-a doua şi cea de-a treia eroare de localizare imputate lui Vlad Dascălu s-ar fi săvârşit în realitate în aceeaşi împrejurare, motiv pentru care nu ar fi trebuit reţinute ambele situaţii. Aşa cum am arătat, nu avem informaţii detaliate referitoare la starea de fapt şi nu putem comenta asupra reţinerii celor două situaţii.

Ce putem însă să precizăm este că reglementările anti-doping nu permit reţinerea a două erori de localizare pentru o singură împrejurare şi chiar interzic reţinerea unei fapte ulterioare atât timp cât sportivul nu a fost notificat despre încălcarea anterioară şi nu i s-a oferit un timp rezonabil pentru a remedia eroarea.

În acest sens, conform art. B.2.1 din Standardul Internaţional pentru Gestionarea Rezultatelor: Un Sportiv poate fi considerat a fi comis o încălcare a obligației de a furniza informațiile de localizare numai dacă Autoritatea pentru gestionarea rezultatelor poate dovedi fiecare dintre următoarele: […] În cazul unei a doua sau a treia încălcări a obligației de a furniza informațiile de localizare, sportivul a fost notificat, în conformitate cu art. B.3.2 (d), cu privire la precedenta încălcare a obligației de a furniza informațiile de localizare, și (dacă acea încălcare a obligației de a furniza informațiile de localizare a evidențiat deficiențe în furnizarea informațiilor de localizare care ar rezulta în alte încălcări ale obligației de a furniza informațiile, dacă nu sunt remediate) a fost avizat în acea notificare că, pentru a evita o nouă încălcare a obligației de a furniza informațiile de localizare, trebuie să înregistreze (sau să actualizeze) informațiile de localizare înăuntrul termenului precizat în notificare (care trebuie să fie în 48 de ore de la primirea notificării) – și totuși nu a remediat încălcarea legată de informațiile de localizare înăuntrul termenului precizat în notificare.

De asemenea, în comentariul la acest articol s-a arătat că este necesar doar ca sportivul să fie notificat cu privire la prima încălcare a obligației de a furniza informațiile de localizare și să i se ofere oportunitatea de a evita o încălcare subsecventă, înainte ca sportivul să fie cercetat pentru o următoare încălcare a obligației de a furniza informațiile de localizare.

În plus, conform art. B.2.3 din Standardul Internaţional pentru Gestionarea Rezultatelor: pentru a asigura sportivului un tratament echitabil, în cazul unei încercări nereușite de a testa un sportiv într-unul dintre intervalele orale de 60 de minute specificate în informațiile de localizare, orice încercare ulterioară nereușită de a testa acel sportiv (de către aceeași organizație antidoping sau oricare alta) într-unul dintre intervalele orale de 60 de minute specificate în informațiile de localizare poate fi contorizată ca un test neefectuat reținut în sarcina acelui sportiv (sau, dacă încercarea nereușită s-a produs din cauză că informațiile depuse nu au fost suficiente pentru a găsi sportivul în intervalul de timp, ca o încălcare a obligației de a furniza informațiile de localizare) doar dacă această încercare ulterioară are loc după ce sportivul a primit o notificare, în conformitate cu art. B.3.2 (d), referitor la încercarea inițială nereușită.

Pentru a se reţine o eroare de localizare este necesar ca abaterea sportivului să fi constituit cel puțin o neglijență, însă se va prezuma că sportivul a fost cel puţin neglijent dacă există dovada că a fost notificat cu privire la obligaţiile sale însă nu s-a conformat acestora. Conform art. B.2.1 lit. d) din Standardul Internaţional pentru Gestionarea Rezultatelor, această prezumție va putea fi răsturnată doar dacă sportivul va putea dovedi că nicio conduită neglijentă a acestuia nu a provocat sau contribuit la încălcare, ceea ce e o veritabilă probatio diabolica.

Prin urmare, în mod normal nu ar trebui să fie posibilă comiterea a trei erori de localizare fără să fi ştiut despre comiterea primelor erori de localizare. În plus, conform art. B.3.2 din Standardul Internaţional pentru Gestionarea Rezultatelor, reglementările nu doar că impun notificarea sportivului cu privire la fiecare potenţială eroare de localizare, dar îi şi permit acestuia să ofere explicaţii şi justificări cu privire la potenţiala eroare, decizia de înregistrare sau neînregistrare a erorii de localizare urmând să fie luată doar după examinarea eventualelor explicaţii. De asemenea, sportivul are posibilitatea de a solicita revizuirea deciziei de înregistrare a fiecărei erori.

 

Prezintă relevanţă faptul că sportivul a fost testat anti-doping în mod repetat în intervalul de 12 luni în care s-au săvârşit cele trei erori de localizare?

Răspunsul la această întrebare are unele nuanţe.

Potrivit art. B.1.2 din Standardul Internaţional pentru Gestionarea Rezultatelor statuează că perioada de 12 luni menționată la art. 2.4 din Cod (n.n. perioada de 12 luni în interiorul căreia săvârşirea a trei erori de localizare constituie o încălcare a reglementărilor anti-doping) începe să curgă la data la care un sportiv comite prima încălcare a obligației de a furniza informațiile de localizare invocată în sprijinul aserțiunii referitoare la o încălcare a art. 2.4 din Cod. În cazul în care se produc încă două încălcări, înăuntrul următoarei perioade de 12 luni, atunci s-a săvârșit o încălcare a reglementărilor anti-doping prevăzută la art. 2.4 din Cod, indiferent dacă în decursul respectivei perioade de 12 luni s-au efectuat cu succes prelevări de probe de la sportivul în cauză.

Prin urmare, faptul că sportivul a fost testat anti-doping în mod repetat în intervalul în care s-au săvârşit cele trei erori de localizare nu afectează tipicitatea încălcării reglementărilor anti-doping. Însă efectuarea repetată a testărilor anti-doping în intervalul de referinţă ar putea constitui un argument pentru diminuarea sancţiunii în condiţiile art. 10.3.2 din Codul Mondial Anti-Doping.

 

avocat Ştefan Alexandru

 

[1] Lista nu include toţi cicliştii sancţionaţi pentru încălcarea regulilor anti-doping