Criptomonedele câştigă teren ca nou mijloc de plată. Dar ce sunt mai exact criptomonedele, ce beneficii oferă şi care este situaţia juridică?

Criptomonedele sunt active digitale revoluţionare care au captat atenţia lumii financiare prin intermediul tehnologiei blockchain şi criptografiei. Aceste monede nu sunt emise şi controlate de instituţii guvernamentale sau financiare centralizate. Plăţile în criptomonede sunt o modalitate modernă şi inovatoare de a efectua tranzacţii, care oferă avantaje precum securitatea şi anonimitatea tranzacţiilor, dar care vine la pachet şi cu anumite riscuri şi incertitudini.

Autorităţile europene[1] definesc criptomoneda drept “reprezentarea digitală a valorii”, care:

• este destinată să constituie o alternativă peer-to-peer (“P2P”) la o monedă fiduciară;
• este utilizată ca mijloc de schimb de uz general, independent de orice bancă centrală;
• este asigurată printr-un mecanism cunoscut sub numele de criptografie;
• poate fi transformată în monedă fiduciară şi invers.

Astfel, dat fiind scopul criptomonedelor de a facilita tranzacţiile acţionând ca o alternativă la moneda fiduciară, se conturează în mod firesc următoarea întrebare:

Putem avea într-un contract de vânzare-cumpărare plata în criptomonede?

Regula este că bunurile, fie ele corprorale sau incorporale, sunt în circuitul civil, afară de excepţiile prevăzute expres de lege. În dreptul român pozitiv nu există reglementată o interdicţie cu privire la operaţiunile ce pot fi realizate cu criptomonede. Pe cale de consecinţă, pot fi obiect al prestaţiei în actele juridice conform art. 12 şi art. 553 alin. (4) C. civ.

Cu toate acestea, vom trece în revistă câteva nuanţe juridice referitoarea stabilirea corectă a obiectului actului, adică a operaţiunii realizate propriu-zis, pentru a putea înţelege ce reguli juridice se aplică.

Spre exemplu, dacă X vinde lui Y o garsonieră de 11 metri pătraţi în Cluj-Napoca pentru 2 Bitcoini, avem de-a face cu o vânzare sau un schimb?

Un text relevant în acest sens este art. 1660 C. civ. – Condiţiile preţului care stipulează că preţul constă într-o sumă de bani. Preţul este un element care ţine de esenţa vânzării, fiind prestaţia la care se angajează cumpărătorul la încheierea contractului. Obiect al prestaţiei cumpărătorului, preţul corespunde, în intenţia părţilor, valorii bunului vândut. Dacă nu există preţ, nu există vânzare.

La momentul actual, criptomonedele, în viziunea doctrinară şi jurisprudenţială[2] nu pot fi încadrate în sfera definiţiei banilor.  Astfel, pentru a răspunde la întrebare formulată mai sus, observăm că nu putem vorbi despre o contraprestaţie care are ca obiect plata unei sumei de bani, ci este vorba de o transmisiune a unor bunuri incorporale care nu au natura banilor. În aceasta ipoteză vor fi incidente dispoziţiile legale privitoare la contractul de schimb şi nu cele de la contractul de vânzare-cumpărare.

Cu toate acestea, subliniem faptul că în cazul unei închirieri sau antreprize, preţul va fi putea fi stabilit în criptomonede întrucât chiria şi preţul antreprizei pot fi stabilite nu doar în bani, ci şi în orice alte bunuri sau prestaţii conform art. 1.780 alin. (1) şi art. 1.854 alin. (1) din C. civ.

Reglementare la nivel european.

Existenţa pe teritoriul Uniunii Europene a unor cadre legislative, norme şi interpretări divergente atât cu privire la criptoactive, cât şi cu privire la serviciile legate de criptoactive restrânge capacitatea furnizorilor de servicii de a-şi extinde activitatea la nivelul Uniunii Europene.

O propunere legislativă care să menţină stabilitatea financiară, permiţând în acelaşi timp inovarea şi promovarea sectorului criptoactivelor este regulamentul MiCA. Acesta se va aplica direct în întreaga Uniune Europeană (UE), fără a fi nevoie de legi naţionale de punere în aplicare. Această abordare este în concordanţă cu protecţia consumatorilor şi cu asigurarea unui acces eficient şi armonizat la pieţele inovatoare de criptoactive.

Regulamentul privind pieţele de criptomonede are patru obiective esenţiale:

• Asigurarea certitudinii juridice prin stabilirea unui cadru juridic solid pentru cripto-activele din domeniul său de aplicare care nu sunt acoperite de legislaţia existentă privind serviciile financiare;
• Sprijinirea inovaţiei şi a concurenţei loiale pentru a promova dezvoltarea cripto-activităţilor prin instituirea unui cadru sigur şi proporţional;
• protejarea consumatorilor, a investitorilor şi a integrităţii pieţei, având în vedere riscurile asociate cripto-active;
• asigurarea stabilităţii financiare, prin includerea unor măsuri de protecţie pentru a aborda riscurile potenţiale pentru stabilitatea financiară.

Intrarea în vigoare a regulamentului privind pieţele de cripto-active era prevăzută iniţial până la jumătatea anului 2023. Cu toate acestea, este probabil să fie amânată până în 2024, deoarece este prevăzută o perioadă de 18 luni pentru a permite adoptarea măsurilor de nivel 2 înainte de aplicarea MiCA.

În concluzie, reglementările speciale dedicate criptomonedelor şi actelor juridice purtând asupra acestora sunt, în prezent, aproape inexistente, chiar şi dincolo de spaţiul juridic român. Pe cale de consecinţă rămâne în sarcina doctrinei şi a jurisprudenţei de a contura linii care să ghideze interpretarea actelor juridice ce implică transferul criptomonedelor.

avocat Cătălin Dumbrăvean

 

[1] Parlamentul European, Cryptocurrencies and blockchain – https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2018/619024/IPOL_STU(2018)619024_EN.pdf pg. 25.

[2] Sentința civilă nr. 5386/28.07.2021, accesată pe https://sintact.ro/#/, în data de 03.04.2023.