CJUE. Mandat european de arestare. Durata maximă a arestării provizorii. Noţiunea de forţă majoră.

Printr-o hotărâre din 28 aprilie 2022, în afacerea C‑804/21 PPU, CJUE a fost chemată să se pronunţe asupra a două chestiuni esenţiale cu privire la mandatul european de arestare: durata maximă a arestării provizorii şi noţiunea de forţă majoră.

Răspunzând unor întrebări formulate de instanţa finlandeză de trimitere, CJUE a decis că:

1) Articolul 23 alineatul (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia -cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 trebuie interpretat în sensul că noțiunea de forță majoră nu se extinde la obstacolele legale în calea predării, rezultate din acțiunile în justiție introduse de persoana care face obiectul mandatului european de arestare și întemeiate pe legea statului membru de executare, în care decizia definitivă privind predarea a fost adoptat de autoritatea judiciară de executare în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din respectiva decizie-cadru.

2) Articolul 23 alineatul (3) din Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, trebuie interpretat în sensul că cerința de intervenție a autorității judiciare care execută, menționată în această dispoziție, nu este îndeplinită atunci când Statul membru de executare încredințează unui serviciu de poliție să verifice existența unui caz de forță majoră și respectarea condițiilor impuse pentru continuarea reținerii persoanei care face obiectul mandatului european de arestare și să decidă, dacă este cazul, asupra unei noi date de predare, chiar și dacă această persoană are dreptul de a sesiza autoritatea judiciară de executare pentru ca aceasta să se pronunțe asupra elementelor menționate anterior.

Articolul 23 alineatul (5) din Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, trebuie interpretat în sensul că termenele prevăzute la alineatele (2)-(4) din acel articol 23 trebuie considerate ca expirate, iar persoana respectivă trebuie eliberată în cazul în care nu a fost îndeplinită cerința de intervenție a autorității judiciare de executare, menționată la articolul 23 alineatul (3) din respectiva decizie-cadru.

În fapt, C și CD, cetățeni români, au făcut obiectul unor mandate europene de arestare emise în 2015 de către o autoritate judiciară română, pentru executarea pedepselor închisorii de cinci ani și a pedepselor suplimentare de trei ani. C și CD au făcut obiectul unor proceduri pentru executarea acestor mandate europene de arestare în Suedia. Printr-o decizie din 8 aprilie 2020, Högsta Domstolen (Curtea Supremă din Suedia) a dispus predarea lui C autorităților române și, printr-o decizie din 30 iulie 2020, Svea Hovrätt (Curtea de Apel din Stockholm, Suedia) a dispus predarea lui CD către aceleași autorități. C și CD au părăsit Suedia şi au ajuns în Finlanda înainte ca aceste decizii de predare să fie puse în aplicare.

În 15 decembrie 2020, C și CD au fost arestați în Finlanda pe baza mandatelor europene de arestare. Prin deciziile din 16 aprilie 2021, Korkein Oikeus (Curtea Supremă) a dispus predarea acestora autorităților române. La solicitarea autorităților române, Oficiul Național al Poliției Judiciare a stabilit prima dată de predare pentru 7 mai 2021. Transportul aerian a lui C și CD către România nu a putut fi organizat înainte de această dată din cauza pandemiei de COVID-19.

În 3 mai 2021, C și CD au făcut recurs la Korkein Oikeus (Curtea Supremă). În 4 mai 2021, această instanță a interzis provizoriu executarea hotărârilor de predare. În 31 mai 2021, instanța a respins recursul şi a anulat decizia provizorie de interzicere a executării a hotărârilor de predare. O a doua dată de predare a fost stabilită pentru 11 iunie 2021. Această predare a fost din nou amânată din cauza lipsei unei legături aeriene directe cu România și a imposibilității organizării transportului aerian prin alt stat membru în termenul convenit.

C și CD au depus alte cereri de suspendare a executării hotărârilor de predare în fața Helsingin Käräjäoikeus (Tribunalul Helsinki) și a Korkein Oikeus (Curtea Supremă). Toate aceste cereri au fost respinse sau declarate inadmisibile. O a treia dată de predare a fost stabilită pentru 17 iunie 2021 pentru CD și 22 iunie 2021 pentru C. Cu toate acestea, a fost din nou imposibilă efectuarea predării din cauza, de data aceasta, a introducerii de către C și CD a unor cereri de azil în Finlanda. Prin deciziile din 12 noiembrie 2021, Maahanmuuttovirasto (Oficiul Național pentru Imigrări din Finlanda) a respins aceste cereri. C și CD au făcut recurs la instanța de contencios administrativ împotriva acestor decizii.

C și CD au introdus apoi o acțiune în fața Helsingin Käräjäoikeus (Tribunalul Helsinki din Finlanda), solicitând, pe de o parte, eliberarea acestora pe motiv că termenul de eliberare a expirat și, pe de altă parte, amânarea predării lor din cauza cererilor lor de protecție internațională. Prin deciziile din 8 și 29 octombrie 2021, Helsingin Käräjäoikeus (Tribunalul de Primă Instanță din Helsinki) a declarat această acţiune inadmisibilă.

Acțiunea principală vizează recursurile formulate de C și CD împotriva acestor ultime decizii în fața instanței de trimitere, Korkein Oikeus (Curtea Supremă). În susținerea recursurilor lor, C și CD au invocat aceleași motive ca și cele respinse de Helsingin Käräjäoikeus (Tribunalul Helsinki). În răspunsul său, syttäjä (parchetul din Finlanda) a susținut că reclamanții din acțiunea principală ar trebui menținuți în detenție și că executarea predării lor către autoritățile române nu a fost amânată.

Cosmin-Daniel Bulea – avocat colaborator Chiriţă şi asociaţii Cluj Napoca(se deschide într-o filă nouă)

Instanța de trimitere, printr-o decizie de principiu pronunțată în 8 decembrie 2021, a statuat că persoanele care fac obiectul unei decizii de predare au dreptul ca problematica continuării detenţiei să le fie examinată de către un judecător. Fiind în incertitudine privitor la subiectul întrebărilor, instanţa a sesizat CJUE cu întrebările preliminare.

În urma deciziei CJUE, cele două persoane au fost puse în libertate de îndată.

Asistenţa juridică a uneia dintre persoane a fost asigurată de o echipă de avocaţi din cadrul SCA Chiriţă şi asociaţii, formată din Ştefan Alexandru, Claudiu Beinşan, Mihnea Novac şi Cosmin Bulea.

Textul integral al hotărârii CJUE este disponibil aici.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.