CEDO. Internarea medicală forţată a bolnavilor psihici. Administrarea forţată de medicamente.

În hotărârea pronunțată astăzi 12.10.2021 în cauza RD și IMD c. României (Cererea nr. 35402/14), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în unanimitate, că în cazul internării forţate şi a administrării forţate de medicamente, România a violat prevederile art. 5 şi art. 8 din Convenţie.

Cazul privea internarea forțată a reclamanților într-un spital de psihiatrie, obligarea lor să urmeze un tratament medical și administrarea forţată de medicamente. Curtea a menționat că examinările psihiatrice judiciare ale reclamanților au fost efectuate în 04.10.2011, cu mai mult de trei ani înainte de măsura prin care s-a dispus plasarea lor în spital psihiatric.

În opinia Curții, absența unei evaluări medicale recente este suficientă pentru a concluziona că plasarea reclamanților nu a fost legală în temeiul Convenției. În egală măsură, este contrară Convenţiei lipsa motivelor detaliate din deciziile interne care au dispus internarea care nu au stabilit suficient că reclamanții erau periculoși pentru ei înșiși sau pentru ceilalți, în special din cauza patologiei lor psihiatrice. Curtea a considerat că, deși măsura în cauză a avut un temei juridic în legislația română, lipsa unor garanții suficiente împotriva administrării forțate a medicamentelor a privat reclamanţii de protecția minimă la care aveau dreptul într-o societate democratică.

Starea de fapt.

Reclamanţii RD și IMD sunt cetățeni români, iar în 27.09.2011 au fost reţinuţi de polițiști, care le-au cerut să-şi decline identitatea. Reclamanţii au refuzat și ar fi început să lovească un ofițer. O anchetă penală a fost începută în raport de infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice. În 03.10.2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Șimleul Silvaniei a cerut unei unităţi medicale din Zalău să efectueze o expertiză medico-legală psihiatrică a reclamanţilor. Două rapoarte de expertiză criminalistică din 04.10.2011, emise de serviciul de medicină legală al unităţii medicale, au stabilit că cei doi reclamanți au suferit tulburări delirante persistente și că, în general, discernământul lor a fost abolit. Comisia de experți a recomandat RD și IMD să fie trataţi psihofarmacologic și psihoterapeutic ambulatoriu într-o unitate medicală specializată.

Printr-o ordonanţă din 11.10.2011, organele de urmărire penală au dispus clasarea cauzei, considerând că starea de sănătate mintală a reclamanţilor înlătură răspunderea penală. Printr-o hotărâre din 06.07.2013, care s-a bazat în principal pe rapoartele de expertiză din 04.10.2011 și în baza art. 113 C. pen. din 1969 (în vigoare în acel moment), Judecătoria Șimleului Silvaniei a luat măsura de siguranță a obligării la tratament medical. Tribunalul Sălaj a confirmat hotărârea pronunțată.

RD și IMD nu s-au prezentat la unitatea medicală pentru a primi tratamentul medical care le fusese prescris, iar biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Şimleu Silvaniei a formulat o acţiune prin care a solicitat înlocuirea măsurii de siguranţă cu cea a internării mediale. Printr-o hotărâre din 10.11.2014, Judecătoria Şimleu Silvaniei a dispus internarea medicală a reclamanaţilor până la data recuperării acestora sau până la o îmbunătățire a stării lor de sănătate. RD și IMD au făcut contestaţie împotriva acestei hotărâri, susținând că au o stare bună de sănătate și că autoritățile doresc să le interneze pentru alte motive. Tribunalul Sălaj a respins contestația.

În 30.12.2014, RD și IMD au fost internaţi împotriva voinței lor într-un spital psihiatric, unde au fost supuși tratamentului medical cu sedative și neuroleptice. Acest tratament le este administrat şi la acest moment.

Raţionamentul CEDO.

Curtea a menționat că două rapoarte de expertiză criminalistică au stabilit că reclamanții au suferit de tulburare delirantă persistentă, că au suferit de o lipsă de discernământ și că trebuie să urmeze tratament medical. Cu toate acestea, expertizele au fost efectuate pe 04.10.2011, adică cu mai mult de trei ani înainte de hotărârea prin care s-a dispus internarea, în 17.12.2014. În opinia Curții, absența unei evaluări medicale recente este suficientă pentru a concluziona că privarea de libertate a reclamanţilor a fost contrară art. 5 § 1 lit. (e) din Convenţie.

În plus, Curtea a reiterat faptul că internarea unei persoane trebuie justificată în mod corespunzător. Cu toate acestea, din lipsa unor motive detaliate cu privire la acest subiect în deciziile interne, Curtea a considerat că nu s-a stabilit că reclamanții ar fi fost periculoși pentru ei înșiși sau pentru alții. De asemenea, Curtea reiterat faptul că administrarea forțată a medicamentelor constituie o problemă gravă pentru integritatea fizică a unei persoane, motiv pentru care o astfel de măsură trebuie să se bazeze pe o lege care conține garanții adecvate împotriva arbitrariului. Curtea a observat că decizia de internare dispusă faţă de reclamanţi s-a bazat pe prevederile Codului penal și ale Codului de procedură penală și, prin urmare, avea o bază în dreptul intern. Cu toate acestea, Curtea a observat că niciuna dintre dispozițiile legale relevante nu stabilește regimul aplicabil tratamentului medical eficient al bolilor mintale. Textele de lege nu reglementează cadrul în care sunt oferite îngrijirile în spitale de psihiatrie pentru oamenii obligați la o asemenea măsură de siguranţă, nu specifică cine este autorizat să decidă asupra tratamentului administrat și nu defineşte modul în care trebuie administrat tratamentul, în special în cazul în care pacientul nu dorește să primească tratamentul prescris. Mai mult, din textele de lege nu rezultă că decizia unui medic cu privire la medicamentele care trebuie administrate unui pacient poate face obiect al vreunei acţiuni în instanţă. În aceste condiții, Curtea a constatat că reclamanții nu au avut la dispoziţie niciun recurs care să le permită să ceară unei instanțe să se pronunțe asupra legalității administrării forțate a medicamentelor, asupra proporționalităţii măsurii sau asupra încetării efectelor acesteia.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *