La 19 octombrie 2023, CEDO s-a pronunţat în afacerea Locascia și alții împotriva Italiei (cererea nr. 35648/10), care vizează criza serviciilor de colectare, tratare și eliminare a deșeurilor din regiunea Campagna și poluarea cauzată de o groapă de gunoi. Plângerea a fost depusă de 19 persoane care locuiesc în Caserta sau în San Nicola La Strada (două comune din Campagna).
Starea de fapt
În 1994, a fost declarată o stare de urgență în regiunea Campagna pentru a face față problemelor grave întâmpinate în eliminarea deșeurilor solide menajere. Ceea ce a devenit “criza gestionării deșeurilor” (crisi dei rifiuti) a persistat timp de 15 ani. În mod special, serviciile de colectare a gunoiului din comunele Caserta și San Nicola La Strada au fost întrerupte de mai multe ori între 2007 și mai 2008. Cantități mari de deșeuri s-au acumulat pe căile publice și autoritățile locale au trebuit să ia măsuri de urgență, inclusiv închiderea temporară a școlilor primare și gimnaziale, a universităților și a piețelor, precum și transferul gunoaielor către locuri de depozitare provizorie.
După terminarea stării de urgență, autoritățile au luat alte măsuri în 2010. Ele au decis, în special, construcția de noi facilități de tratare și eliminare a deșeurilor și deschiderea de anchete pentru identificarea zonelor afectate de poluarea cauzată de gunoi. Au stabilit, de asemenea, un plan de acțiune de urgență pentru eliminarea baloturilor de deșeuri (numite “ecoballe”).
În timpul stării de urgență, autoritățile au inspectat, de asemenea, echipamentele private de tratare și eliminare a deșeurilor situate în Caserta pentru a determina dacă acestea ar putea fi folosite pentru a remedia crizei. Una dintre instalațiile luate în considerare, o groapă de gunoi care funcționa încă de la sfârșitul anilor 1980, se afla în cartierul Lo Uttaro, aproape de locuințele reclamanților. Cu toate acestea, un raport realizat în 2001, care constata că această groapă de gunoi nu respecta reglementările de mediu și că primise cantități semnificativ mai mari decât cele permise, a concluzionat că zona Lo Uttaro era “absolut nepotrivită” pentru a găzdui noi facilități. În plus, un plan de decontaminare a sitului a fost aprobat în 2005. În 2007, în ciuda acestui plan (și închiderea sitului), autoritățile au autorizat eliminarea deșeurilor non-periculoase în groapa de gunoi.
Proceduri judiciare și administrative, care au durat de la 2005 la 2020, au ajuns la concluzia că situl Lo Uttaro reprezenta un risc pentru sănătatea publică, în special în ceea ce privește apele subterane. De asemenea, având în vedere concentrația unei serii de substanțe toxice detectate acolo, autoritățile judiciare și administrative au interzis în mod repetat utilizarea apelor subterane și cultivarea terenurilor în acest cartier între 2013 și 2019. În 2020, niciun lucru de securizare sau curățare a sitului Lo Uttaro nu fusese încă efectuat și nu fusese stabilit un calendar clar pentru aceste operațiuni.
În observațiile pe care le-au prezentat Curții Europene, reclamanții s-au bazat pe o serie de documente oficiale, inclusiv hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), rapoarte de anchetă parlamentară și studii științifice. Rezultă din aceste documente că criza deșeurilor a pus în pericol sănătatea populației, crescând riscul de cancer și malformații congenitale pentru generațiile viitoare, în timp ce gestionarea și controlul activităților desfășurate pe situl Lo Uttaro au fost marcate de o lungă serie de disfuncționalități.
Hotărârea Curţii (unanimitate)
Gestionarea deșeurilor
Curtea observă că localitățile Caserta și San Nicola La Strada, în care locuiesc reclamanții, au fost afectate de criza gestionării deșeurilor de la 1994 la 2009. Pe parcursul acestei perioade, reclamanții au fost forțați să trăiască într-un mediu poluat de gunoaiele amestecate pe străzi și de siturile de depozitare temporară a deșeurilor. Curtea ajunge la concluzia că o astfel de expunere la gunoaie, ignorând normele de siguranță, a crescut riscul ca reclamanții să dezvolte anumite boli. Această concluzie este confirmată de studiile științifice furnizate de reclamanți, este recunoscută de CJUE și este coroborată de un raport de anchetă parlamentară din 2013.
În practică, autoritățile italiene nu au reușit să asigure funcționarea corectă a serviciilor de colectare, tratare și eliminare a deșeurilor în perioada stării de urgență în regiunea Campania, adică de la 11 februarie 1994 până la 31 decembrie 2009 și, din lipsa de a fi luat toate măsurile necesare pentru protecția efectivă a dreptului reclamanților la respectul față de domiciliu și viața lor privată, au încălcat articolul 8.
Cu toate acestea, Curtea constată că reclamanții nu au dovedit că (și, dacă da, în ce măsură) aceste deficiențe au avut un efect direct asupra domiciliului și vieții lor private după sfârșitul stării de urgență, adică începând cu 1 ianuarie 2010. Ea concluzionează că nu a existat încălcare a articolului 8 în ceea ce privește gestionarea serviciilor de colectare, tratament și eliminare a deșeurilor începând cu această dată.
Depozitul de gunoi
Documentele oficiale furnizate de părți arată că depozitarea ilegală a gunoaielor pe site-ul Lo Uttaro, timp de două decenii, a fost cauza unei grave poluări a mediului. Cu toate acestea, deși autoritățile știau încă din 2001 că acest sit de eliminare a deșeurilor reprezenta un risc major, acestea au autorizat în 2007 ca situl să fie utilizat pentru eliminarea deșeurilor non-periculoase, agravând și mai mult prejudiciul asupra mediului. Această situație, care a dus la interzicerea utilizării apei subterane de mai multe ori, a afectat în mod inevitabil bunăstarea individuală a persoanelor care locuiesc în Caserta sau în San Nicola La Strada, inclusiv a reclamanților.
Aceste documente arată, de asemenea, că deși situl a fost închis în 2007, prezența deșeurilor pe sit a continuat să pună în pericol sănătatea reclamanților. Conform ultimelor informații disponibile, proiectele planificate pentru securizarea și curățarea sitului nu au fost încă finalizate în totalitate, iar nu există un calendar clar pentru aceste lucrări. Curtea ajunge la concluzia că autoritățile italiene nu au luat măsurile necesare pentru protecția dreptului reclamanților la respectul vieții lor private în fața poluării mediului cauzate de depozitul de gunoi Lo Uttaro și că, prin urmare, au încălcat articolul 8 (aspectul material).
În schimb, Curtea consideră că nu a existat o încălcare a articolului 8 al Convenției (aspectul procedural) în ceea ce privește presupusa neglijență a autorităților de a furniza reclamanților informații despre poluarea mediului cauzată de depozitul de gunoi Lo Uttaro. Această situație era inevitabil cunoscută de public, datorită anchetelor parlamentare desfășurate în 2007 și 2013, a mai multor ordonanțe emise de primarii Caserta și San Nicola La Strada și a comunicatelor de presă publicate de autoritățile de urmărire între 2013 și 2019.