Ajutoarele de stat acordate în sectorul transportului aerian au fost analizate recent într-o hotărâre a CJUE. Prin hotărârea Tribunalului în cauza T-522/2 – Carpatair / Comisia – a fost anulată decizia Comisiei Europene de validare a ajutoarelor de stat româneşti către Aeroportul Internaţional “Traian Vuia” din Timişoara în favoarea Wizz Air.
În concret, compania aeriană Carpatair SA a introdus la Comisia Europeană o plângere prin care a pus în discuţie ajutoarele acordate de stat aeroportului în cauză, considerând că acestea favorizează compania aeriană maghiară Wizz Air.
În speţa respectivă, în anul 2007, fiind preconizată creşterea traficului care trebuia să rezulte din aderarea României la Uniunea Europeană şi pentru a îndeplini condiţiile de aderare la spaţiul Schengen în materie de siguranţă, un aeroport din România a primit de la statul român o finanţare pentru construirea unui terminal pentru zborurile în afara Schengen şi pentru echipamente de securitate, în perioada 2007 – 2009. Ulterior, în cadrul unei strategii prin care se urmărea atragerea companiilor aeriene low-cost, acest aeroport a semnat cu compania Wizz Air diferite acorduri de cooperare, prin care aceasta din urmă ar fi beneficiat de asemenea de reduceri la tarifele de aeroport.
În anul 2010, compania aeriană română Carpatair SA a depus la Comisia Europeană o plângere prin care a criticat ajutoarele acordate. Prin decizia pronunţată în 24 februarie 2020, Comisia Europeană a considerat, pe de o parte, că finanţarea publică acordată aeroportului pentru dezvoltarea terminalului pentru zborurile în afara Schengen, îmbunătăţirea căii de rulare, extinderea platformei şi echipamentele de iluminat constituie un ajutor de stat compatibil cu piaţa internă, iar pe de altă parte că tarifele de transport şi acordurile încheiate nu au conferit Wizz Air-ului un avantaj economic pe care aceasta nu l-ar fi obţinut în condiţii normale de piaţă şi, prin urmare, nu constituiau ajutor de stat.
Carpatair SA a introdus o acţiune împotriva acestei decizii, solicitând anularea acesteia.
Tribunalul a admis această acţiune, considerând că au fost săvârşite mai multe erori de drept de către Comisia Europeană care afectează concluzia că nici reducerile privind tarifele de aeroport, nici acordurile încheiate cu Wizz Air nu constituie ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, primele în lipsa caracterului selectiv şi cele din urmă în lipsa unui avantaj economic conferit Wizz Air.
În ceea ce priveşte caracterul selectiv al reducerilor privind tarifele de aeroport, Tribunalul aminteşte că, deşi numai măsurile care conferă un avantaj selectiv intră în sfera noţiunii „ajutor de stat”, reiese din jurisprudenţă că intervenţiile care, la prima vedere, sunt aplicabile tuturor întreprinderilor pot avea, în funcţie de efecte, o anumită selectivitate şi, prin urmare, pot fi considerate măsuri destinate să favorizeze anumite întreprinderi.
În speţă, existau trei tipuri de reduceri la tarifele de aeroport aplicabile tuturor companiilor aeriene care utilizau sau care puteau utiliza aeroportul respectiv, însă un tip de reducere privea aeronavele cu o anumită greutate care asigurau o anumită frecvenţă a zborurilor. Or, Comisia a exclus caracterul selectiv al acestora pe baza unei examinări generale, comune, fără a se pronunţa în concret de exemplu dacă alte companii aeriene decât Wizz Air aveau în flota lor aeronave de dimensiuni corespunzătoare care le permiteau efectiv să beneficieze de al treilea tip de reducere. Astfel, Tribunalul concluzionează că, prin faptul că a omis să examineze dacă al treilea tip de reducere, luat separat, favoriza Wizz Air ca urmare a condiţiilor sale de aplicare, astfel cum susţinea Carpatair SA, Comisia a săvârşit o eroare de drept.
În ce priveşte conferirea unui avantaj economic în favoarea Wizz Air prin acordurile cu această companie, Tribunalul aminteşte că această apreciere se efectuează în principiu prin aplicarea criteriului operatorului privat în economia de piaţă. Pentru a stabili dacă statul membru sau entitatea publică în cauză a adoptat comportamentul unui operator prudent, sunt relevante numai elementele disponibile şi evoluţiile previzibile la data la care a fost adoptată decizia efectuării operaţiunii. Or, concluzia la care a ajuns Comisia în decizia în litigiu, potrivit căreia un operator privat prudent în economia de piaţă ar fi încheiat acordurile cu Wizz Air, se întemeia în întregime pe elemente de probă stabilite ulterior şi, în special, pe un raport întocmit în anul 2015. În această privinţă, Tribunalul precizează că nu se poate considera că acest mod de analiză al Comisiei ar fi în măsură să demonstreze respectarea criteriului.
În consecinţă, Tribunalul consideră că nu a existat o justificare din punct de vedere juridic a concluziei Comisiei potrivit căreia acordurile încheiate nu conferiseră Wizz Air un avantaj economic pe care aceasta nu l-ar fi obţinut în condiţii normale de piaţă şi, prin urmare, nu constituiau ajutor de stat.
Având în vedere cele de mai sus, Tribunalul a admis acţiunea şi a anulat decizia în litigiu. Împotriva deciziei Tribunalului se poate declara recurs la Curte, numai pentru motive de drept.
avocat Adela Tanţău