Variațiuni pe aceeași temă. Interpretarea dispozițiilor art. 641 Cod Procedură Civilă din perspectiva caracterului executoriu al contractelor de credit bancar și al contractelor de asistență juridică.

Una dintre cele mai disputate modificări aduse Codului de Procedură Civilă prin Legea nr. 17 din 21.03.2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 vizează conținutul art. 641 C. Pr. Civ, care în varianta actuală prevede că: Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile și condițiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenție contrară este nulă și considerată astfel nescrisă.

În concret, se impune a se determina dacă sintagma nou inserată ”numai dacă sunt înregistrate în registrele publice” instituie o condiție suplimentară și obligatorie pentru toate înscrisurile sub semnătură privată, sau se referă strict la acele înscrisuri sub semnătură privată pentru care înregistrarea într-un registru public, în scopul dobândirii caracterului executoriu, este o condiție prevăzută în dispoziția legală care le atribuie puterea executorie.

Finalitatea urmărită este aceea de a stabili dacă forma actuală a art. 641 C.Pr.Civ permite în continuare clasificarea contractelor de credit bancar, respectiv a contractelor de asistență juridică drept titluri executorii, chiar și în contextul în care legislația specială în materie – OUG 99/2006, Legea nr. 51/1995 – nu face trimitere la necesitatea publicării acestora într-un registru public.

Potrivit unei prime variante de interpretare întâlnită în doctrină[1] s-a susținut că norma juridică pre-citată nu își propune să stabilească care anume înscrisuri sub semnătură privată reprezintă titluri executorii, așa explicându-se trimiterea la cazurile și condițiile anume prevăzute de lege. Aceasta înseamnă că art. 641 conține, în realitate, nu o normă care stabilește per se condițiile în care un înscris sub semnătură privată este titlu executoriu, nici nu este doar o normă generală, ci, în esența lui, este o normă de trimitere la alte norme care, în diferite materii, conferă unor înscrisuri caracterul de titluri executorii.

Subsecvent, s-a concluzionat în sensul că atât contractele de credit cât și contractele de asistență juridică sunt indiscutabil titluri executorii și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2017.

Într-o altă opinie de specialitate[2] s-a argumentat că, având în vedere abordările din punct de vedere gramatical, sistematic și logic, interpretarea corectă a art. 641 trebuie să fie în sensul recunoașterii unei noi condiții generale, subiacente, instituite prin Legea nr. 17/2017, referitoare la înregistrarea în registrele publice, fapt care ar reieși cu puterea evidenței dintr-o lecturare a textului în topica normală: „Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege numai dacă sunt înregistrate în registrele publice”.

Din punctul nostru de vedere, cu toate că exprimarea imprecisă a legislativului conduce la ideea potrivit căreia condiția înregistrării într-un registru public se impune a fi aplicată în toate situațiile în care un înscris sub semnătură privată constituie titlu executoriu potrivit legii, considerăm că un factor determinant în scopul justei interpretări a textului de lege analizat îl constituie acela potrivit căruia  executorialitatea creanței nu poate fi condiționată de o procedură exterioară acordului de voință și nereglementată de normele de drept material.

Mai exact, suntem de părere că modificarea textelor de lege speciale care reglementează contractele de asistență juridică, respectiv contractele de credit bancar prin dispoziții legale generale (așa cum sunt cele conținute de art. 641 C. pr. civ.) nu poate fi acceptată, singura interpretare rațională fiind aceea în sensul că, înscrisul constituie titlu executoriu doar în măsura în care condiția înregistrării în registrele publice trebuie este prevăzută de însăși norma din materia respectivă.

Desigur că în cele din urmă cea care va tranșa definitiv această redactare neinspirată rămâne instanța de judecată, în condițiile date, fiind previzibilă cristalizarea unei practici neunitare a instanțelor de executare, și deloc exclusă posibilitatea invocării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 641 C. proc. civ., pentru motive ce țin de lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a legii, fiind vorba de o încălcare gravă a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituția României.

 

 

[1] Marieta Avram, Cristian Daniel David Samoilă, Legea nr. 17/2017: o falsă alarmă în mediul bancar.

[2] Petre Piperea, Adrian Manole, Doar o vorbă «săț-i» mai spun despre registrele publice din art. 641 CPC,