Termenul de formulare a propunerii de arestare preventivă este imperativ

La 30 aprilie 2015, Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate stabilind că prevederea legală care impune formularea propunerii de prelungire a arestului preventiv cu cel puţin 5 zile înainte de ziua la care expiră măsura este constituţională doar în măsura în care nerespectarea acestui termen atrage sanţiunea tardivităţii cererii. S-a socotit că nerespectarea acestui termen produce o vătămare a dreptului la apărare, contrar jurisprudenţei destul de constante care indică că acest termen este unul de recomandare, iar nerespectarea lui nu atrage nicio vătămare a intereselor incupatului.

Curtea reţine că nerespectarea termenului de depunere a  propunerii de prelungire a arestării preventive la judecătorul de drepturi și libertăți „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive” este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat, consacrat de art.24 din Constituţie şi de art.6 par.3 lit.b) din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, pe de o parte, şi încalcă dispoziţiile constituţionale ale art.124 privind înfăptuirea justiţiei, pe de altă parte. Prin urmare, Curtea constată că nedepunerea propunerii de prelungire a arestării preventive cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive atrage incidenţa normelor procesual penale ale art.268 alin.(1) din Codul de procedură penală, sancțiunea fiind decăderea procurorului din exerciţiul dreptului de a depune propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv și nulitatea actului făcut peste termen.