Tardivitatea invocării excepţiei necompetenţei generale a instanţelor judecatoreşti

Tardivitatea invocării excepţiei necompetenţei generale a instanţelor judecatoreşti

Potrivit art.553 C.proc.civilă, încheierea unei convenţii arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti.

Din moment ce tribunalul arbitral nu face parte din categoria instanţelor judecătoreşti, rezultă că necompetenţa instanţei judecătoreşti în acest caz este generală şi de ordine publică.

Cu toate că, potrivit art. 130 alin 1 C.proc.civilă  excepţia va putea fi invocată de către oricare dintre părţi sau de către instanţă din oficiu „în orice stare a pricinii” , în cazul convenţiei arbitrale, instanţa îşi verifică competenţa numai la cererea părţilor.

Instanţa de judecată va putea respinge excepţia necompetenţei chiar şi în prezenţa unei convenţii arbitrale, dacă se află în prezenţa vreunuia dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 554 alin 2 C.proc.civilă.

Asemenea caracteristici apropie norma de competenţă din procedura arbitrală de normele dispozitive, ceea ce înseamnă că, din această perspectivă, competenţa este relativă[1].

Aşa se explică că, deşi ne aflăm în cazul unei competenţe generale a instanţelor judecătoreşti, nici termenul de invocare a excepţiei nu rămâne acelaşi ca cel prevăzut de dispoziţiile art. 130 alin 1 C.pr.civilă, ci, excepţia va putea fi respinsă ca tardivă.

În speţă, în faza de regularizare a cererii, pârâtul depune întâmpinare prin care invocă respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. La primul termen de judecată reclamanta îşi precizează acţiunea şi instanţa amână cauza în vederea comunicării precizării de acţiune către pârât, în vederea formulării întâmpinării.

La al doilea termen de judecată, pârâtul invocă prin întâmpinare excepţia necompetenţei generale a instanţei judecătoreşti, pe motiv că, în contractul de subantrepriză încheiat cu reclamanta, ar fi fost inserată o clauză compromisorie. Potrivit acestei clauze, dacă după 15 zile de la începerea tratativelor neoficiale, antreprenorul general şi subantreprenorul nu reusesc să rezolve amiabil o divergenţă contractuală, fiecare poate solicita ca disputa să se soluţioneze prin arbitraj la CCIA Cluj. Soluţia pronunţată este definitivă şi executorie.

Prin încheierea de şedinţă din data de 08.09.2015, Judecătoria Cluj Napoca respinge ca tardivă excepţia necompetenţei invocate şi reţine spre soluţionare cauza.

[1] M. Tăbârcă, Drept procesual civil, Vol. II, ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008, pag. 306