Sesizarea CJUE cu întrebare preliminară. Suportarea TVA-ului fără drept de deducere. Neutralitate, proporționalitate, previzibilitate

Sesizarea CJUE cu întrebare preliminară. Suportarea TVA-ului fără drept de deducere. Neutralitate, proporționalitate, previzibilitate

În cursul zilei de astăzi, în contextul judecării unei contestații la executare, Judecătoria Oradea a admis cererea noastră de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu privire la o întrebare preliminară care vizează interpretarea mai multor norme unionale cu caracter determinant în soluţionarea cauzei.

Prin cererea formulată, contestatoarea P SRL – reprezentată de SCA Chiriță și Asociații – a indicat caracterul echivoc al interpretării normelor Directivei TVA, precum și a principiilor efectivității, neutralității, proporționalității, securității raporturilor juridice și cooperării loiale, în raport de normele de drept intern și practicile administrației care au determinat starea sa fiscală actuală.

În fapt, la data de 30.04.2014, autoritățile fiscale au dispus anularea din oficiu a înregistrării contestatoarei în scopuri de TVA, în conformitate cu dispozițiile art. 153 alin. (9) lit. e din Codul fiscal anterior, pe motiv că în deconturile de TVA depuse pentru două trimestre calendaristice consecutive nu au fost evidențiate operațiuni care să intre în sfera TVA.

Ca urmare a faptului că până în cursul anului 2019 societatea contestatoare s-a comportat ca un neplătitor de TVA, spre finele termenului de prescripție, organele fiscale au emis un aviz de începere a inspecției fiscale, vizând perioada 2014-2017.

Urmărind o îndeplinire cu bună credință a obligațiilor sale fiscale, P SRL a depus cu titlu retroactiv declarațiile fiscale 311 privind TVA colectată, pentru perioada 2014-2017, sens în care inspecția fiscală s-a finalizat cu o simplă preluare  formală a sumelor declarate de către contribuabil ca fiind datorate, fără a verifica în mod propriu-zis existența ori întinderea acestor obligații fiscale.

Cu toate că societatea P SRL a procedat la corectarea declarațiilor fiscale în interiorul termenului de presctipție, autoritatea fiscală a negat acest drept, pe motiv că rezerva verificării ulterioare a fost anulată la finalul inspecției fiscale. Subscvent, organul fiscal a demarat executarea silită a societății P SRL.

Prin contestația la executare, P SRL a solicitat anularea titlurilor de creanță constând în declarațiile fiscale[1], problema principală supusă discuției fiind următoarea:

Potrivit legii aplicabile până în cursul anului 2016, persoana căreia i se anula înregistrarea în scopuri de TVA era în continuare obligată la colectarea de TVA și virarea acesteia către bugetul de stat, însă fără drept de deducere. Ulterior, odată cu modificarea art. 11 alin. (9) din Legea nr. 227/2015, dreptul de deducere era recunoscut chiar și cu titlu retroactiv, însă condiționat de îndeplinirea unei condiții de formă: reînregistrarea în scopuri de TVA.

În contextul în care administratorul-asociat al societății P SRL deținea calitatea de asociat într-o terță societate aflată în procedura insolvenței, societatea nu putea solicita reînregistrarea în scopuri de TVA.

Subsecvent, societatea a ajuns să fie obligată la plata de TVA către bugetul de stat pe o perioada nedeterminată, fără absolut niciun drept de deducere, astfel că prejudicierea societății a devenit vădit iminentă și iremediabilă, intrarea în insolvență nefiind decât o simplă chestiune de timp.

În contextul în care Curtea nu s-a pronunțat în practica sa judiciară pe o stare de fapt identică celei supuse judecății, cererea de sesizare a fost formulată pentru a verifica în ce măsură Directiva TVA, precum și principiul neutralității, efectivității, neutralității, proporționalității, securității raporturilor juridice și cooperării loiale se opun normelor interne, precum și practicilor administrației care au determinat starea fiscală expusă.

Având în vedere că principiile anterior indicate nu numai că se opun situației în care persoana impozabilă este cea care suportă în mod definitiv sarcina TVA, dar totodată impun organelor statului să adopte măsuri ori sancțiuni proporționale cu scopul urmărit, respectiv de natură să asigure securitatea raporturilor juridice, contestatoarea a considerat că interpretarea acestor norme poate influența în mod determinant admiterea contestației la executare.

Considerând îndeplinite condițiile de admisibilitate, Judecătoria Oradea a pronunțat decizia de admitere a cererii astfel formulate de către avocații societății noastre. Așadar, nu ne rămâne decât să așteptăm cu deosebit interes răspunsul Curții de Justiție a Uniunii Europene, pentru a vedea în ce măsură starea de fapt creată contestatoarei este sau nu rezultatul încălcării dreptului unional incident.

Avocat Cosmina Șeulean


[1] Aplicabilitatea contestației la executare de drept comun, aflată în competența instanțelor civile, a fost definitiv stabilită de către Curtea de Apel Oradea. Problema de drept a fost pe scurt dezvoltată aici: https://www.chirita-law.com/anulare-declaratii-fiscale-inexistenta-act-administrativ/.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *