Scurtă analiză a infracţiunii prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000

Art. 12 – Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:

a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale;

 

Fapta prevăzută de art. 12 lit. a este o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie. Prin incriminarea acesteia s-a urmărit prohibirea efectuării de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, de către persoane care în virtutea funcţiilor pe care le deţin, au acces la pârghii economice şi la informaţii de natură să le confere avantaje faţă de ceilalţi participanţi la circuitul economic.

Valoarea socială protejată prin art. 12 lit. a este onestitatea persoanelor aflate într-o anumită funcţie care permite plasarea lor pe o poziţie favorizată în raport de ceilalţi potenţiali participanţi la operaţiunile financiare.

Subiectul activ este unul special, putând fi doar persoana care îndeplineşte calităţile prevăzute de norma de incriminare. Pentru că este o infracţiune cu conţinuturi alternative, la art. 12 lit. a există două ipoteze şi prin urmare doi posibili subiecţi activi. În prima ipoteză, subiect activ este persoana care se află într-o funcţie sau care în exercitarea funcţiei are anumite atribuţii ori însărcinări care sunt incompatibile cu efectuarea de operaţiuni financiare. În cea de-a doua ipoteză, persoana care obţine informaţii în exerciţiul funcţiei, atribuţiilor sau însărcinărilor şi le foloseşte pentru  a încheia tranzacţii financiare.  

Latură obiectivă. Fapta incriminată la art 12 lit. b este o infracţiune cu conţinuturi alternative deoarece elementul material al laturii obiective constă în atât în efectuarea de operaţiuni economice ca acte de comerţ încompatibile cu funcţia, cât şi în încheierea de tranzacţii financiare atunci când persoana care deţine funcţia foloseşte informaţiile obţinute în cadrul exercitării ei. Prin urmare atunci când autorul realizează ambele acţiuni prevăzute de norma de incriminare, faptele se vor reţine în concurs real sau ideal.

Latură subiectivă. Infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a poate să fie comisă cu intenţie directă în situaţia în care prevede faptul că informaţiile pe care le deţine îi conferă un avantaj în raport cu ceilalţi operatori şi chiar urmăreşte să obţină acest rezultat uzând de poziţia privilegiată pe care se află. Fapta poate să fie comisă şi în cazul în care operatorul prevede faptul că informaţiile pe care le deţine în exerciţiul funcţiei reprezintă un avantaj şi nu urmăreşte dar acceptă posibilitatea că ar putea fi privilegiat. În ambele situaţii persoana vizată cunoaşte starea de incompatiblitate în care se află. Fapta nu este incriminată atunci când se comite din culpă.

Săvârşirea acestei infracţiuni presupune existenţa unui scop special. Acesta constă în obţinerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, fără a avea relevanţă dacă scopul a fost sau nu atins. Prin urmare, dacă operatorul nu urmăreşte obţinerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase, acesta nu va răspunde pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a.

Subiectul pasiv este general, putând fi orice persoană care efectuează operaţiuni financiare sau tranzacţii financiare.

Tentativa este posibilă şi pedepsită la toate infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie prin art. 14 din Lege, prin urmare şi cea de la art. 12.

Sancţiunea este pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Jurisprudenţă relevantă.

Inculpatul, avea o funcţie de conducere în cadrul direcţiei generale a finanţelor publice. Acesta a participat prin intermediul unei societăţi comerciale, la o licitaţie publică privind un imobil asupra căruia direcţia generală a finanţelor publice instituise o ipotecă de gradul III. Prin urmare, a obţinut o sumă de bani prin revânzarea bunului adjudecat la licitaţia publică. Fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000. Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 251/S din 1 iunie 2010 a dispus achitarea inculpatului pentru această faptă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) Cod proc. pen. Curtea de Apel Braşov menţine achitarea în raport de această infracţiune.

Cu privire la această speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine: „Cu privire la infracţiunea prevăzută în art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere, cu titlu de premisă, că această infracţiune este asimilata infracţiunii de corupţie şi are ca obiect juridic relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, care impun o atitudine corectă, onestă a persoanelor care efectuează operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplinesc ori încheie tranzacţii financiare utilizând informaţiile obţinute in virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării lor. Elementul material al laturii obiective, în speţa de faţă, îl constituie „încheierea de tranzacţii financiare utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei.” Prin tranzacţii financiare se înţelege transmiterea unor drepturi sau schimburi comerciale pe care le efectuează subiectul activ, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei. În plan subiectiv, infracţiunea se comite numai cu intenţia directă calificată prin scop, în sensul obţinerii pentru sine de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.”

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 836 din 13 februarie 2013