Sancţiuni dispuse în procedura camerei preliminare. Excluderea depoziţiilor unor martori audiaţi în faza de urmărire penală în lipsa încunoştinţării avocatului inculpatului.

Într-un dosar penal instrumentat de o unitate de parchet specializată, între momentul aducerii la cunoştinţă a calităţii de suspect faţă de dl. C. şi până la extinderea urmăririi penale pentru noi infracţiuni de care a fost acuzat, au fost audiaţi mai mulţi martori fără a fi anunţaţi în prealabil apărătorii săi aleşi, deşi aceştia au solicitat să fie încunoştinţaţi cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală în condiţiile art. 92 alin. 2 din Codul de procedură penală. Textul legal prevede dreptul avocatului suspectului sau inculpatului de a participa la actele de urmărire penală, instituind corelativ în sarcina organului judiciar obligaţia de a-l încunoştinţa cu privire la efectuarea lor.

Aflând ulterior despre aceste audieri, apărătorii dl. C. au reiterat cererea de încunoştinţare în vederea participării la următoarele acte de urmărire penală, în contextul în care şi persoanele audiate anterior au vizat infracţiunile de care era acuzat clientul lor. Surprinzător însă, cererea de încunoştinţare a fost respinsă cu motivarea că unele dintre audierile de martori nu ar privi situaţia juridică a dl. C., sens în care nu se impune prezenţa apărătorilor săi.

Până la urmă, motivele în baza cărora a fost negat dreptul apărătorilor dl. C. de a participa la audieri s-au dovedit a fi vădit nefondate deoarece o parte din probele pe care s-au întemeiat extinderile de urmărire penală cu privire la alte infracţiuni s-au regăsit tocmai în depoziţiile persoanelor audiate fără încunoştinţarea prelabilă, cum impunea textul de lege arătat mai sus.

În condiţiile date, avocaţii au formulat încă o cerere de încunoştinţare şi, totodată, au cerut excluderea de la dosar a declaraţiilor martorilor la audierea cărora nu le-a fost permisă participarea, cu consecinţa reaudierii lor într-un cadru procesual legal. Din nou, răspunsul procurorului de caz a fost în sensul că avocaţii vor fi încunoştinţaţi şi vor avea posiblitatea să participe doar la audierile ce vizează infracţiunile pentru care era cercetat dl. C. În privinţa excluderii declaraţiilor, cu toate că solicitarea de excludere a fost respinsă, o parte dintre martori au fost reaudiaţi, de această dată în prezenţa avocaţilor.

După trimiterea în judecată, în procedura de cameră preliminară, apărătorii dl. C. au contestat toate declaraţiile martorilor audiaţi între momentul aducerii la cunoştinţă a calităţii de suspect faţă de clientul lor şi până la momentul extinderii urmăririi penale. Principalul argument adus a fost acela că normele de procedură penală sunt de strictă interpretare iar dispoziţiile procedurale prevăzute de art. 92 alin. 2 din Codul de procedură penală nu fac distincţie între actele de urmărire penală care îl privesc pe suspect ori inculpat şi cele care nu se referă la el. Odată continuată urmărirea penală faţă de persoana suspectată/inculpată de săvârşirea unei infracţiuni, organul judiciar primind cererea de încunoştinţare din partea apărătorilor săi, are obligaţia legală de a efectua informarea prin mijloacele prevăzute de lege. În cazul în care a fost formulată o astfel de cerere, în lipsa avocatului suspectului/inculpatului nu poate să fie efectuat niciun act de urmărire penală, cu excepţia cazului în care există dovada încunoştinţării sale, dacă acesta nu se prezintă. Raţiunea acestei reglementări este de a întări garanţiile privitoare la exercitarea dreptului la apărare a suspectului sau inculpatului şi de a da curs obligaţiilor prevăzute de art. 10 din Codul de procedură penală. Textul de lege nu prevede nicio limitare sau circumstanţiere a încunoştinţării, ceea ce înseamnă că se realizează cu privire la toate actele de procedură.

În pofida acestor considerente, judecătorul de cameră preliminară a respins solicitarea, reţinând în linii mari că într-o cauză complexă, cum este cea de faţă, există audieri de persoane care nu au legătură cu fapta imputată unuia dintre inculpaţi, fiind atributul organului judiciar să aprecieze asupra necesităţii încunoştinţării apărătorului uneia dintre părţi. În plus, nu ar fi fost indicată vătămarea efectiv cauzată prin încălcarea legii şi, oricum, în măsura în care s-ar menţiona aspecte concrete se va dispune reaudierea martorilor în faza de judecată.

Apărătorii dl. C. au formulat critici faţă de încheierea de camera preliminară sub acest aspect, iar judecătorul învestit cu soluţionarea contestaţiei le-a considerat întemeiate, dispunând desfiinţarea încheierii şi, pe cale de consecinţă, excluderea şi înlăturarea fizică de la dosar a tuturor depoziţiilor martorilor audiaţi în lipsa informării apărătorilor despre audieri. În motivare s-a statuat că este obligatoriu pentru procuror să îl încunoştinţeze pe avocat despre efectuarea actelor de urmărire penală din momentul în care a formulat cererea, cu unele excepţii, printre care nu se află şi aprecierea organului de urmărire penală. Este interzisă efectuarea unui act de urmărire penală în lipsa avocatului dacă acesta nu a fost încunoştinţat.

S-a mai reţinut că parchetul nu a contestat că nu a efectuat încunoştinţarea cerută de lege şi nici nu a oferit o explicaţie rezonabilă şi credibilă pentru maniera în care s-a procedat, complexitatea cauzei neputând fi o justificare. Mai mult, indiferent dacă respectiva cauză este simplă sau complexă după diferite criterii, legea trebuie respectată şi nu este opţională.

Vătămarea creată inculpatului constă în aceea că declaraţiile luate cu încălcarea legii au fost valorificate de procuror în argumentarea trimiterii în judecată şi nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului, dreptul la apărare al inculpatului fiind vădit şi grav afectat.

 

Dl. C. a fost reprezentat de avocaţi din cadrul SCA Chiriţă şi Asociaţii.