Reinterpretarea probelor fără o evaluare directă şi nemijlocită constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil

În hotărârea din 14 ianuarie 2014, pronunţată în cauza Cipleu c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis faptul că articolul 6 din Convenţie a fost încălcat. Cauza a avut ca obiect plângerea unui cetăţean român cu privire la încălcarea dreptului său la un proces echitabil. Reclamantul s-a plâns de faptul că procedura penală desfăşurată nu a fost echitabilă, în particular acesta a fost condamnat de către ultima instanţă fără a analiza probele în mod direct ajungându-se astfel la concluzii diferite pe baza aceloraşi probe.

În fapt

Familia reclamantului a fost implicată într-un accident rutier în care autorul faptei a fugit de la locul accidentului. După ce poliţia a fost alertată de către un martor ocular, reclamantul a fost căutat la domiciliu. Întrebat cine se afla la volanul maşinii, reclamantul a răspuns că el a condus autovehiculul în acea zi. Din cauză că mirosea a alcool, i-au fost recoltat analize de sânge, după fiind condus la secţie unde a dat o declaraţie în prezenţa unui avocat. Ulterior, reclamantul şi-a schimbat declaraţia, mărturisind că soţia lui se afla la volanul maşinii în seara producerii accidentului. Reclamantul a fost trimis în judecată sub acuzaţiile de părăsire a locului accidentului şi conducere pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală. Tribunalul Timiş l-a găsit vinovat pe reclamant şi l-a condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării. Curtea de Apel Timişoara a admis apelul reclamantului şi rejudecând cauza, l-a achitat. Recursul procurorului a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa supremă dispunând condamnarea reclamantului.

În drept

Bazându-se pe art. art. 6 § 1 din Convenţie, reclamantul s-a plâns că procedura penală desfăşurată împotriva lui nu a fost echitabilă întrucât ultima instanţă l-a condamnat fără a aprecia verdicitatea probelor în mod direct.

Decizia Curţii

Curtea a precizat că în sensul art. 6 este necesar ca Înalta Curte să decidă asupra veridicităţii primei mărturii a reclamantului şi a declaraţiei ulterioare a soţiei sale. Curtea supremă a rejudecat cauza, a reexaminat probele şi a oferit o altă interpretare cu privire la vinovăţia reclamantului. Având în vedere că instanţele inferioare l-au condamnat, respectiv achitat în baza probelor direct evaluate, Înalta Curtea l-a condamnat folosindu-se doar de declaraţiile consemnate la dosarul cauzei, fără a aprecia în mod direct probele propuse de reclamant. Curtea consideră că în stabilirea vinovăţiei, audierea inculpatului ar trebui să constituie regula generală, orice altă derogare fiind excepţională.

Curtea a concluzionat că Înalta Curte nu a reuşit să se conformeze cerinţelor unui proces echitabil, motiv pentru care a constatat încălcarea art. 6 din Convenţie.