Practician în insolvenţă al debitorului şi creditorului acestuia, în aceeaşi procedură a insolvenţei. Conflict de interese/Incompatibilitate.

Printr-o sentinţă a Tribunalul Timiș s-a admis contestaţia formulata de către unul dintre creditori și s-a desfiinţat hotărârea Adunării Creditorilor referitor la confirmarea lichidatorului judiciar.

Pe fondul contestaţiei, judecătorul sindic a apreciat criticile creditorului cu privire la starea de incompatibilitate a lichidatorului ca întemeiate, având în vedere că acesta era în același timp practician în insolvență pentru trei societăţi în care sunt asociate aceleași entități, unele fiind creditoare ale altora. Prin raportare la prevederile  art. 28 alin. 4 din O.U.G. nr. 86/2006 practicianul în insolvenţă nu poate fi concomitent administrator judiciar sau lichidator al unui debitor și al creditorului acestuia. Este adevărat că legea la punctul următor arată că această interdicţie, nu se aplică în cazul în care practicianul este un SPRL și o flială a acesteia, însă în situația din speță toate actele de procedură au fost întocmite sub semnătura aceluiași asociat coordonator. În aceste condiții instanța a apreciat că este evident că  asociatul coordonator este cel care gestionează activitatea tuturor flialelor în calitate de practician în insolvenţă, și astfel reprezintă  debitorii săi în dublă calitate de creditor și debitor. Așadar, prin raportare la prevederile art.  11 și 12 din Codul privind conduita etică profesională și disciplinară al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România, în situația din speță, practicianul s-a găsit într-un conflict de interese.

Susţinerile acestuia prin care s-a arătat că odată confirmat, nu mai poate fi înlocuit, prevalându-se de art. 14 și 15 din Legea nr. 85/2006, nu au fost  primite de către instanță, întrucât prin admiterea contestaţiei judecătorul sindic nu înlocuiește practicianul în insolvenţă confirmat. Judecătorul sindic nu a încălcat aceste prevederi, ci a constatat că această confirmare este nelegală, întrucât exista un caz de incompatibilitate și conflict de interese, însă atributul confirmării sau infirmării acestuia aparţine creditorilor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea prin lichidator judiciar.

Curtea de Apel Timișoara a constat că este întemeiat recursul, prima instanţă făcând o aplicare greșită a prevederilor art. 28 alin. 4 și 5, respectiv art. 29 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 86/2006, neobservând că aceste dispoziţii conţin norme de principiu a incompatibilităţii practicianului în insolvenţă și o excepţie de la această normă. Astfel, interdicţia prevăzută de art. 28 alin. (4) din O.U.G. nr. 86/2006 este reglementată de legiuitor în scopul înlăturării unui prezumat conflict de interese în care s-ar afla practicianul în insolvenţă numit într-o anumită procedură, în care îndeplinește calitatea de administrator judiciar sau lichidator atât pentru debitorul aflat în procedură, cât și pentru creditorul acestuia participant în aceiași procedură de insolvenţă. Legiuitorul prevede excepţia de la această interdicţie considerând că nu există conflict de interese, iar practicianul în insolvenţă nu este incompatibil dacă exercită această calitate concomitent pentru debitor și creditor sub forma de organizare a profesiei ca SPRL sau filială a unei astfel de societăţi.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 29 alin. 4 și 5 din același act normativ rezultă că interdicţia se aplică practicienilor în insolvenţă organizaţi sub altă formă de exercitare a profesiei decât SPRL sau una ori mai multe filiale ale aceleiași SPRL; interdicţia privește persoana practicianului în insolvenţă, fiind o cauză de incompatibilitate in personam, iar nu una de facto; excepţiile instituite de la norma de interdicţie trebuie interpretate stricto senso, potrivit reglementării speciale impuse de O.U.G. nr. 86/2006, iar nu prin analogie, recurgând la alte domenii ale manifestării conflictului de interese.

Drept consecinţă, Curtea a admis recursul declarat de debitoare prin lichidatorul judiciar și a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii contestaţiei formulate de creditoare.