Noile măsuri de sprijin pentru angajaţi şi angajatori. Realitate versus aşteptări

Noile măsuri de sprijin pentru angajaţi şi angajatori. Realitate versus aşteptări

După ce au fost vehiculate diverse forme privind măsurile de sprijin acordate de stat pentru companii şi salariaţi deopotrivă, mult aşteptata ordonanţă de urgenţă a fost publicată în 29 mai în Monitorul Oficial. Textul integral este accesibil aici.

Mai jos vom reda principalele aspecte introduse de OUG 92/2020 şi vom sublinia ceea ce în opinia noastră rămâne din păcate neclar şi care cu siguranţă nu coincide aşteptărilor.

1. Cine beneficiază de stimulent/ajutor?

Angajaţii care în perioada stării de urgenţă au beneficiat de indemnizaţia de şomaj tehnic sau care au avut contractul de muncă suspendat în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c Codul muncii pentru o perioadă de cel puţin 15 zile. Aceştia sunt cei care vor primi de la stat timp de 3 luni un cuantum de 41,5% din salariul de bază brut aferent funcţiei ocupate însă nu mai mult de 2.253,035 lei, adică 41,5% din salariul mediu brut pe anul 2020.

Prima întrebare care se pune este câte persoane au avut contractul de muncă suspendat în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c Codul muncii , adică exact temeiul de suspendare ce a stat la baza acordării indemnizaţiei de şomaj tehnic, însă nu au beneficiat de aceasta?!

2. Care sunt limitele acestui beneficiu?

Din punctul nostru de vedere OUG 92 stabileşte cele 2 limite: obligaţia angajatorilor de a menţine contractele de muncă în vigoare până în 31 decembrie 2020 (cu excepţia lucrătorilor sezonieri) şi reactivarea contractului de muncă începând cu data de 1 iunie.

Din păcate, există o neclaritate vizavi întinderea obligaţiei de menţinere a contractelor de muncă. OUG 92 indică că ea se aplică doar la încetarea contractului din motive imputabile angajatorului. Ce înseamnă încetarea contractului de muncă din motive imputabile angajatorului rămâne o dilemă. Intră sub incidenţa obligaţiei spre exemplu încetarea contractului de muncă pentru necorespundere profesională sau încetarea contractului prin acordul părţilor şi din iniţiativa angajatorului? Dar demisia motivată a unui angajat care arată (aşa cum se întâmplă deseori în practică) că a fost forţat să înceteze contractul din cauza faptelor ilicite ale angajatorului său.

Pentru a ridica şi mai multe semne de întrebare cu privire la natura interdicţiei şi sfera ei de aplicare, textul art. IV din OUG 92 vine şi ne spune în ce situaţii angajatorii trebuie să restituie banii încasaţi: dacă CIM a încetat în temeiul art. 55 lit. b), art. 56 alin. (1) lit. d) şi e) şi art. 65. Aici deja se produce o fractură logică evidentă: dacă obligaţia de a menţine contractele este a angajatorilor cu scopul (aparent clar) de a evita concedierile în această perioadă, de ce nu este voie ca cele două părţi – angajatorul şi salariatul – să înceteze contractul prin acordul lor? Lipsa de sens reiese dintr-un exemplu banal: un angajat se reîntoarce la serviciu din 1 iunie, angajatorul primeşte ajutorul de la stat şi în 1 decembrie 2020 îşi găseşte un loc de muncă mai bine plătit şi din care va vira deci bani mai mulţi la bugetul de stat. Se înţelege cu angajatorul său cu privire la termenii încetării contractului (care de multe ori depăşesc simpla menţiune a datei de la care încetează acesta) dar legal nu poate semna un acord deoarece compania va trebui să ramburseze banii.

Cu alte cuvinte, angajatorul şi angajatul rămân legaţi unul de celălalt până la finalul anului. Cu siguranţă problema subsecventa este cât este de legală, proporțională şi necesară limitarea libertăţii contractuale şi a voinţei părţilor, dar probabil că aceste aspecte vor fi curând supuse controlului unui alt for.

3. Care este procedura de acordare?

Spre deosebire de şomajul tehnic care se acorda de către stat direct angajaţilor, aceste stimulente vor fi suportate de angajator care va plăti integral salariul şi contribuţiile aferente acestuia după care va solicita prin intermediul AJOFM urilor acordarea ajutorului, din bugetul asigurărilor de şomaj. Desigur, modelul de cerere şi de declaraţie pe proprie răspundere ce vor trebui completate de angajatori încă nu există dar OUG 92 promite că se va publica în Monitorul Oficial săptămâna viitoare în forma unui Ordin al preşedintelui ANOFM.

4. Ce se întâmplă cu angajaţii companiilor a căror activitate este însă suspendată prin măsurile statului?

Aceştia vor beneficia în continuare de indemnizaţia de şomaj tehnic până la data la care se va putea relua activitatea.

5. Alte stimulente

OUG 92 mai oferă timp de 12 luni 50% din salariul angajatului (nu se spune dacă brut sau net) companiilor care angajează persoane peste 50 de ani, înregistrate ca şomeri şi care şi-au pierdut locul de muncă în timpul stării de urgenţă din motive neimputabile lor. Ne întrebăm dacă „pierderea” locului de muncă prin acordul părţilor este o cauză imputabilă sau nu, aşa cum e în cazul angajatorului. De asemenea, ce se întâmplă cu cei care şi-au pierdut locul de muncă după data de 15 mai, în timpul stării de alertă tot ca efect al situaţiei economice al multor companii afectate de măsurile statului care evident au continuat? Aceştia nu ar trebui oare protejaţi de stat care a contribuit activ sau pasiv la pierderea locului lor de muncă?

Se mai acordă totodată acelaşi ajutor companiilor care angajează tineri şomeri, indiferent de momentul la care şi-au pierdut locul de muncă, cu condiţia să fie înregistraţi ca atare la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.

Contractele trebuie să fie pe perioadă nedeterminată şi să se menţină pentru cel puţin 24 de luni de la data încheierii contractului de muncă (sau data primirii primului ajutor lunar, textul fiind neclar din păcate).

6. Alte probleme

Art. VIII din ordonanţă indică că toate stimulentele vor fi suportate din fonduri europene, în limita sumelor alocate şi în conformitate cu prevederile şi regulile aplicabile de acordare a finanţării, prin Ministerul Fondurilor Europene. Având în vedere sumele mici cerute de România de la UE şi numărul foarte mare de persoane care au fost suspendate sau şi-au pierdut locul de muncă şi ar trebui acum să beneficieze de protecţia statului, ce se întâmplă când fondurile europene se vor epuiza?

Din păcate, mult aşteptatele măsuri sunt departe de a fi suficiente pentru a proteja companiile şi oamenii care au suferit şi suferă ca efect al măsurilor restrictive ale statului. Or , indiferent dacă acestea au fost sau nu justificate, statul are cu siguranţă obligaţia pozitivă de a asigure minime condiţii resortisanţilor săi.

avocat Oana Chiriţă

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *