Nemotivarea hotărârii judecătoreşti. Desfiinţarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare de către aceeaşi instanţă

Prin Decizia penală nr. 1037/A/2016, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate în cauză şi a dispus desfinţarea în întregime a sentinţei pronunţate de Tribunalul Cluj şi rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă.

Curtea a reţinut că Tribunalul Cluj a respins în bloc toate excepţiile invocate în speţă de către avocaţii inculpaţilor precum şi toate probele testimoniale şi ştiinţifice solicitate de aceştia în apărarea apelanţilor, iar pe de altă parte, nicăieri în cuprinsul hotărârii nu se analizează apărările formulate de inculpaţi, neexistând nicio referire la întrunirea elementelor constitutive ale faptelor deduse judecăţii şi nici la solicitările de achitare a inculpaţilor şi la modul de soluţionare a laturii civile a speţei, prin prisma cererilor principale şi subsidiare ale acestora, vizând existenţa şi cuantumul prejudiciului cauzat părţilor civile, precum şi a faptului dacă acestea au sau nu calitate procesuală activă în acest dosar.

S-a arătat că enumerarea mijloacelor de probă existente la dosar nu poate suplini motivarea hotărârii şi că nici cu privire la acţiunea civilă şi apărările inculpatei C. sub acest aspect, în sentinţa Tribunalului Cluj nu există nicio referire.

Curtea a argumentat că referirea globală sau absenţa oricărei trimiteri la probele administrate, pe latură penală sau civilă, fără analiza acestora în raport cu componentele despăgubirilor la plata cărora inculpatul este obligat, constituie o nemotivare a hotărârii. Lipsa motivării hotărârii sub aspect civil şi penal face imposibilă exercitarea controlului judiciar a acesteia.

Pentru a putea efectua acest control, în apel, este necesar a se cunoaşte care a fost starea de fapt reţinută de instanţa a cărei hotărâre este atacată şi pe baza căror probe s-a ajuns la această stabilire. Acest lucru nu poate fi verificat decât pe baza motivării hotărârii apelate. Sentinţa Tribunalului Cluj nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia respectiv, au fost lăsate neanalizate probele propuse de fiecare inculpat în parte, apărările formulate, dacă acestea au stat sau nu la baza soluţiei de condamnare, magistratul fondului nerăspunzând la niciuna dintre criticile sau probele propuse în apărare de către apelanţi.

Or, s-a arătat că realizarea în apel a întregii cercetări judecătoreşti, ar răpi inculpaţilor un grad de jurisdicţie şi le-ar afecta în mod grav dreptul la apărare, câtă vreme ei nu ar mai avea la dispoziţie nicio cale de atac, decizia Curţii fiind definitivă, iar sentinţa instanţei de fond este nemotivată, neputându-se exercita controlul judiciar.

Curtea a arătat că deşi este adevărat că ar fi existat posibilitatea ca Tribunalul Cluj să dorească soluţionarea cu celeritate a cauzei, în condiţiile în care procesul era pe rol de mai mulţi ani, celeritatea nu poate afecta unul din drepturile importante ale persoanei, respectiv dreptul la apărare.

Pentru aceste motive, Curtea a admis apelurile declarate de inculpata C. şi de ceilalţi inculpaţi din cauză şi a dispus desfiinţarea în întregime a sentinei Tribunalului Cluj şi rejudecarea cauzei de către prima instanţă.

Inculpata C. a fost asistată în cauză de o echipă de avocaţi din cadrul SCA Chiriţă şi asociaţii.