Interpretarea condiţiilor privind dispunerea măsurii suspendării actelor administrative.

Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.

În accepţiunea acestor dispoziţii legale, suspendarea actului administrativ unilateral poate fi dispusă de instanţa de judecată în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.

Cu privire la condiţia cazului bine justificat, Înalta Curte a statuat că pentru constatarea îndeplinirii acestei condiţii, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ. În acest sens, poate constitui un caz temeinic jusitifcat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

De asemenea, referitor la condiţia pagubei iminente, ICCJ a statuat că aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat. Iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute[1].

Din punctul nostru de vedere aceste statuări vin într-o oarecare contradicţie cu cele statuate prin Recomandarea nr. 89 adoptată de Consiliul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, aplicabilă şi României.

Conform acesteia necesitatea asigurării unei protecţii jurisdicţionale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative este recunoscută şi în plan european. Instanţa, în calitate de autoritate jurisdicţională chemată să decidă măsura de protecţie provizorie, trebuie să ţină cont de ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente şi să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument juridic aparent valabil faţă de nelegalitatea lui.

În acest sens, apreciem ca fiind necesară o detaliere suplimentară şi cuprinzătoare a înţelesului celor două condiţii,  întrucât protecţia provizorie realizată ca urmare a suspendării actului administrativ până la pronunţarea unei instanţe de fond este absolut necesară pentru particularul în cauză.

Doar de această manieră se pot evita abuzuri ale autorităţilor, care deseori, fiind pe “poziţie de superioritate” emit acte vădit nelegale şi vătămătoare.

 

 

[1] Decizia nr. 442 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie din 30 ianuarie 2013 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal având ca obiect suspendare act administrativ