Informarea consumatorului în contractele de credit bancar.

Prima întrebare pe care o avem în minte, atunci când vorbim de contractele de credit bancar, este în ce măsură putem discuta de un echilibru contractual, în condiţiile în care în raportul juridic dintre un profesionist şi un consumator, cel din urmă se află în toate cazurile într-o poziţie caracterizată de vulnerabilitate, vulnerabilitate care din punctul nostru de vedere se naşte şi continuă să spornească pe parcursul executării raporturilor contractuale, ca urmare a neîdeplinirii sau a îndeplinirii necorespunzătoare de către profesionist a obligaţiei de informare care îi incumbă încă de la momentul intrării în raporturi juridice cu consumatorul.

Pentru ca debitorul consumator să beneficieze de o protecţie adecvată împotriva unor condiţii de creditare inechitabile şi pentru a se putea angaja în raporturi juridice în deplină cunoştinţă de cauză, fiindu-i astfel cunoscute pe deplin condiţiile executării ulterioare a contractului la care este parte, este absolut necesar ca debitorul să se afle în posesia tuturor elementelor care pot influenţa întinderea şi modalitatea de executare a obligaţiilor sale contractuale.[1]

În contractele de credit, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-264/02 Cofinoga a statuat aceea că: „informarea consumatorului asupra costului global al creditului, sub forma unei dobânzi calculate potrivit unei formule matematice unice, are o importanță esențială. Pe de o parte, aceasta informație (…) contribuie la transparența contractului, în sensul că permite consumatorului să compare ofertele de creditare. Pe de altă parte, ea permite consumatorului sa aprecieze întinderea obligației sale”.[2]

Astfel, profesionistul are obligaţia ca, în toate cazurile, să asigure o informare corectă şi completă asupra elementelor esenţiale care pot influenţa sau determina fluctuaţii sau variaţii ale întinderii obligaţiilor debitorului pe parcusul executării contractului, pentru ca acesta să poată decide în deplină cunoştiţă de cauză cu privire la angajarea consimţământului său la încheierea contractului, cerinţă impuse şi de dispoziţiile art. 1204 Cod civil.

De asemenea Curtea a reţinut în hotărârile sale şi importanţa redactării în contractele de credit a unor clauzelor contractuale clare şi inteligibile, care să fie de natură să permită consumatorului să cunoască care este obligaţia pe care şi-o asumă în concret.

În cauza C-26/13 Kasler, Curtea a stabilit faptul că,  pentru ca o clauză contractuală să fie redactată în mod clar și inteligibil,  acest lucru trebuie înţeles ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și ca, contractul să expună în mod transparent modalitățile de calcul al dobânzilor anuale ale creditului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește.

Lipsa informării impregnează un puternic caracter aleatoriu contractului astfel încheiat, creând un mediu propice şi favorabil profesionistului pentru săvârşirea unor abuzuri de putere cu consecinţe fatale atât de ordin juridic, cât şi de ordin economic consumatorului.

 

[1] A se vedea în acest sens, Hotărârea Kindl Brauerei în cauza C 208/98

[2] A se vedea în acest sens, Hotărârea Pohotovost vs Zveta Korckovska în cauza C-76/10