Implicaţiile Deciziei prealabile nr. 9/2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la litigii sau executări silite la care participă societăţi de recuperare a creanţelor

Prin Decizia nr. 9/2016[1], Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.

Aspectele esenţiale reţinute de Înalta Curte pentru a pronunţa această hotărâre sunt următoarele:

Activităţile juridice de consultanţă, de reprezentare şi asistenţă juridică, precum şi de redactare de acte juridice, inclusiv a acţiunilor introductive în instanţă, constituie activităţi specifice profesiei de avocat.

Anumite activităţi juridice, cum sunt cele de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare de acţiuni, de exercitare şi motivare a căilor de atac, pot fi îndeplinite de consilierii juridici, dar prestarea unor astfel de activităţi le este permisă numai în condiţiile reglementate prin art. 1-4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare, adică în calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi, cu contract individual de muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat.

Art. 84 alin. (1) C.pr.civ. nu înlătură posibilitatea ca persoana  juridică să fie reprezentată în instanță de reprezentantul său legal, ci doar limitează sfera reprezentanților convenționali care pot fi mandatați în acest sens, la avocați sau consilieri juridici.

În temeiul prevederilor art. 521 alin. (3) Cod procedură civilă, Decizia este obligatorie pentru toate instanţele de judecată, de la data publicării în Monitorul Oficial.

Raportat la această Decizie, în doctrină[2] s-a concluzionat că şi în faza de executare silită sunt aplicabile aceleaşi exigenţe referitoare la reprezentare, respectiv creditorul persoană juridică nu poate fi reprezentat în efectuarea actelor de procedură (cerere de executare silită, etc.) de către o altă persoană juridică sau de către avocatul ori consilierul juridic al acesteia.

Reprezentarea unei persoane juridice printr-o altă persoană juridică se întâlneşte în practică în mod frecvent în cazul societăţilor de recuperare a creanţelor, care acţionează în calitate de mandatari ai unor instituţii de credit sau ai unor alte societăţi care achiziţionează portofolii de credite neperformante de la instituțiile de credit. În cadrul acestei activităţi, societăţile de recuperare a creanțelor introduc, în calitate de mandatar, acţiuni în pretenţii sau cereri de executare silită, şi de asemenea îndeplinesc diverse acte procesuale în cadrul executărilor silite sau în cadrul contestaţiilor la executare.

Faţă de aceste situaţii concrete, câteva implicații practice ale Deciziei, așa cum a fost interpretată de către doctrină, ar fi următoarele:

Orice debitor care este chemat în judecată sau executat silit de către o societate de recuperare de creanţe (recuperatorul) – mandatar al instituţiei bancare de la care a luat un credit sau mandatar al cesionarului creditului neperformant (creditorul) – poate invoca excepţia lipsei calităţii de reprezentant a recuperatorului care a introdus cererea de chemare în judecată sau cererea de executare silită (actul de procedură contestat);

Excepţia lipsei calităţii de reprezentant se invocă prin întâmpinare (în cazul unui litigiu declanşat de către recuperator) sau prin formularea unei contestaţii la executarea silită (în cazul în care recuperatorul porneşte executarea silită), iar ca urmare a invocării excepţiei, instanţa va acorda recuperatorului (sau avocatului ori consilierului juridic care a efectuat actul de procedură contestat) un termen scurt pentru a dovedi calitatea sa de reprezentant.

În situaţia în care recuperatorul nu va putea prezenta o dovadă satisfăcătoare în acest sens, actele de procedură efectuate direct de către reprezentantul legal al recuperatorului vor fi anulate.

Pentru eventualitate în care actul de procedură contestat a fost efectuat de către un consilier juridic sau un avocat, aceştia vor trebui să depună o dovadă a împuternicirii lor directe de către creditor, ceea ce prezintă o dificultate inerentă, aceşti creditori fiind de obicei societăţi cu sediu şi reprezentanţi în afara României.

Astfel, din cele prezentate mai sus rezultă o modalitate prin care se poate paraliza în mod eficient acţiunea sau executarea silită declanşată de un recuperator de creanţe persoană juridică, în calitate de mandatar al unui creditor persoană juridică. Totuşi, este important de reţinut faptul că, şi în condiţiile în care o acţiune sau executare este anulată de instanţă pe acest temei, creditorul are posibilitatea de a introduce din nou acţiunea sau cererea de executare, de data aceasta cu respectarea prevederilor legale, însă numai dacă termenul de prescripţie al acţiunii sau al executării silite (3 ani de la scadența datoriei) nu a expirat.

[1] Publicată în Monitorul Oficial nr. 400/26.05.2016

[2] E. Oprina, Reprezentarea creditorului persoană juridică în faza executării silite – prin prisma Deciziei ÎCCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 9/2016, pe Juridice.ro, 21.11.2016, http://www.juridice.ro/479658/reprezentarea-creditorului-persoana-juridica-in-faza-executarii-silite-prin-prisma-deciziei-iccj-pentru-dezlegarea-unor-chestiuni-de-drept-nr-92016.html