Durata suspendării – element ce poate împiedica suspendarea facultativă a cauzei în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C.proc.civilă

Un text legal care temporizează durata suspendării facultative, îl constituie dispoziţiile art. 413 alin (3) Cod proc. civ., potrivit cărora instanţa poate reveni asupra dispoziţiei de suspendare dacă urmărirea penală durează mai mult de un an.

Deşi în sine textul vizează ipoteza în care suspendarea facultativă a fost anterior dispusă de către instanţă, în temeiul art. 413 alin 1 pct. 2 C.pr.civilă,  totuşi în practica judiciară recentă, textul art. 413 alin 3 C.pr.civilă, a fost invocat în mai multe situaţii pentru a atrage respingerea de plano a cererii de suspendare facultativă.

În opinia acestor instanţe, s-a pornit de la ideea că instanţa are puterea de apreciere asupra utilităţii şi oportunităţii măsurii în ansamblul raporturilor juridice dintre părţi, astfel încât măsura să nu permită concluzia unui abuz de drept procesual al părţii care o invocă( 1).

Mergând pe o linie mai concretă, instanţele au dispus respingerea cererii de suspendare facultativă în temeiul art. 413 alin (1) pct. 2 C.proc.civ., pe motiv că durata urmăririi penale, ce depăşeşte un termen de 1 an la data punerii în discuţie a necesităţii suspendării cauzei, nu mai poate fi utilă cauzei raportat la caracterul îndelungat al acesteia(2).

Într-o formă şi mai judicioasă(3), s-a reţinut că “ în momentul în care judecătorul apreciază asupra oportunităţii suspendării, acesta trebuie să aibă în vedere şi momentul procesual penal, pentru a putea anticipa dacă se poate estima în mod rezonabil, că urmărirea penală va fi finalizată în termen de 1 an. Dacă datele concrete din speţă nu sunt în măsură să permită o astfel de estimare, suspendarea nu îşi mai poate atinge finalitatea, fiind pur şi simplu o cauză de tergiversare a judecării cauzei în civil”.

Apreciem şi noi că o atare interpretare se impune în cazurile în care durata urmăririi penale depăşeşte cu mult termenul de 1 an la data punerii în discuţie a necesităţii suspendării cauzei, şi este singura în deplină concordanţă cu principiul dreptului de acces la justiţie, împiedicând instanţele de la bun început să se ajungă în situaţii în care judecarea cauzei civile se prelungeşte nejustificat şi încalcă durata rezonabilă a unui proces civil.

————————————————

(1) Decizia nr. 699/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

(2) Încheierea de şedinţă pronunţată de Judecătoria Bistriţa la data de 10.11.2016;

(3) Încheierea de şedinţă pronunţată de Curtea de Apel Cluj la data de 28 martie 2017.