Curtea Constituţională a României (CCR) a stabilit în data de 19 iunie 2018 prin Decizia nr. 887D/2017 faptul că prevederile art. 29 alineatul (1) litera c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului sunt neconstituţionale în interpretarea dată prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numărul 16 din 8 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracţiunea de spălare a banilor.

Dispoziţiile articolului 29 alineatul (1) litera c) din Legea 656/2002 au următorul conţinut: “Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani: (…) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni”.

Potrivit interpretării date de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din 8 iunie 2016, aceasta a stabilit că „Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile”.

În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile articolului 29 alineatul (1) litera c) din Legea 656/2002 în interpretarea dată prin decizia Înaltei Curţi, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii sunt neconstituţionale.

În esenţă, ceea ce Curtea Constituţională a dorit să scoată în evidenţă este că subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile dobândite, deţinute sau folosite nu poate fi şi subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor, reglementate la articolul 29 alineatul (1) litera c) din Legea 656/2002.

În motivarea soluţiei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, “Curtea a constatat că dispoziţiile (…) încalcă cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate, ce rezultă din principiul statului de drept, impuse de prevederile constituţionale ale art.1 alin.(5), dar şi principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei prevăzut la art.23 alin.(12) din Constituţie”.

Cu alte cuvinte, comiterea infracţiunii prevăzute de art. 29 alineatul (1) litera c) din Legea nr. 656/2002 se poate realiza doar de către o altă persoană decât autorul infracţiunii predicat.