Deducerea perioadei de reţinere şi arestare preventivă. Vicii de procedură şi rolul avocatului

Deducerea perioadei de reţinere şi arestare preventivă. Vicii de procedură şi rolul avocatului

Dl. B.A. a fost cercetat şi trimis în judecată în mai multe dosare penale, soluţionate în paralel, de instanţe diferite pentru comiterea unor infracţiuni concurente. În cadrul unui dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus achitarea definitivă a acestuia pentru două infracţiuni cu privire la care, în cursul urmăririi penale, s-a dispus reţinerea şi arestarea preventivă pentru o perioadă de 4 luni. În acest context vom analiza o serie de vicii de procedură şi rolul avocatului în acestea.

Având în vedere că existau mai multe mandate de executare a pedepsei pe numele dlui. B, în temeiul art. 585 C. proc. pen., cu denumirea marginală – alte modificări ale pedepsei, s-a solicitat contopirea pedepselor cu închisoarea aplicate. Pe parcursul soluţionării dosarului nou format, apărătorul dlui. B a solicitat instanţei, în cadrul aceleiaşi proceduri, printr-o cerere formulată oral în cadrul şedinţei de judecată, deducerea perioadei reţinere şi arestare preventivă de 4 luni pentru faptele în privinţa cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus achitarea. Solicitarea de deducere a avut la bază dispoziţiile art. 72 alin. 2 C. pen., conform cărora perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate chiar şi atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în acelaşi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.   

Prin sentinţa pronunţată, Tribunalul Iaşi – instanţa de executare, a respins solicitarea de deducere arătând că dispoziţiile privind stabilirea pedepsei principale în caz de concurs de infracţiuni se aplică doar în cazul infracţiunilor concurente pentru care s-au aplicat pedepse penale, iar dl. B.A. a fost achitat definitiv pentru faptele care au făcut obiectul dosarului în care s-a dispus arestarea preventivă. Cu alte cuvinte, instanţa, învestită în temeiul art. 585 C. proc. pen. a refuzat aplicarea dispoziţiilor privind computarea duratei măsurilor preventive, invocând un argument cu totul formal – nu se pot contopi pedepsele şi nici scădea durata măsurilor preventive, de vreme ce acestea nu există întrucât s-a dispus achitarea. Prin hotărârea pronunţată nu s-a indicat niciun temei de drept care să justifice respingerea solicitării.

Soluţia este corectă în aparenţă cât timp într-adevăr dispoziţiile art. 585 C. proc. pen. nu permit computarea duratei măsurilor preventive ci doar modificarea pedepsei atunci când se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive existenţa concursului de infracţiuni, spre exemplu. Cu toate acestea, soluţia este greşită în esenţa ei întrucât instanţa a negat în cele din urmă un drept fundamental şi anume dreptul la libertate şi siguranţă. Soluţia de achitare dispusă în acel dosar a transformat privarea de libertate, indiferent de durata acesteia, într-un beneficiu ce ar fi trebuit acordat fostului inculpat şi care s-ar fi realizat prin acordarea prevalenţei dispoziţiilor art. 72 alin. 1 C. pen. faţă de orice interpretări ale normelor de procedură. De aceea singurul mod prin care s-ar fi remediat şirul de erori procedurale care au intervenit în soluţionarea dosarului ar fi constat într-o recalificare a cererii de deducere într-o veritabilă constestaţie la executare şi deducerea măsurilor preventive pe această cale. 

Cu alte cuvinte, dosarul a constituit un caz clasic în care s-a ignorat necesitatea respectării drepturilor fundamentale ca urmare a unor vicii de procedură.

Cu toate acestea, în urma consultării cu apărătorii săi, dl. B.A. a formulat o contestaţie la executare distinctă de dosarul amintit, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. 1 lit. d C. proc. pen. care prevăd – Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în cazul în care se invocă aministia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, solicitând practic acelaşi lucru, respectiv deducerea măsurilor preventive executate având în vedere soluţia de achitare dispusă.

Pe parcursul soluţionării noii cauze, instanţa a invocat din oficiu excepţia indamisibilităţii, pe motiv că deducerea perioadei de reţinere şi arest preventiv a fost anterior soluţionată de către o instanţa de judecată, existând autoritate de lucru judecat. Faţă de acest incident procedural, dl. B.A. a arătat că procedura anterioară a avut un cu totul alt obiect, nu a existat o identitate de temei între cele două dosare, iar instanţa nu se pronunţase anterior cu privire la o contestaţie la executare similară. Dincolo însă de acest aspect, a solicitat aplicarea principiului umanismului în materie penală, în condiţiile în care exista riscul real să execute 4 luni de detenţie pentru o serie de fapte pe care nu le-a comis.

În urma argumentelor expuse de apărătorii săi, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii, iar în urma recalificării contestaţiei la executare pe temeiul art. 598 alin. 1 lit. c C. proc. pen. – când se iveşte vreo împiedicare la executare, a admis-o, dispunând în cele din urmă deducerea măsurilor preventive. 

Soluţia care chiar dacă în acest moment nu este una definitivă, constituie un reviriment, cel puţin din perspectiva rolului avocatului şi al consecinţelor pe care lipsa unei asistenţe juridice adecvate le poate avea asupra persoanelor care fac obiectul unor proceduri penale. Astfel, cu toate că situaţia în care se afla dl. B.A. nu comporta nicio discuţie cu privire la necesitatea computării măsurilor preventive din pedeapsa rezultantă aplicată, datorită unei simple erori judiciare, s-ar fi putut ajunge la executarea unei perioade de detenţie nelegale. Indiferent însă de cuantumul acesteia, fie că vorbim de 4 luni fie că vorbim despre o singură oră, respectarea drepturilor fundamentale asigurate de aquis-ul naţional şi european trebuie să prevaleze, indiferent de infracţiunile săvârşite, cuantumul pedepselor aplicate, antecedentele inculpatului ori incidentele procedurale care ar putea vicia procedura, în esenţa ei.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *