Coronavirusul în dreptul penal: Episodul 2 – înăsprirea pedepselor

Arătam într-un articol anterior că din perspectivă penală, persoanele care zădărnicesc combaterea bolilor sau care declară mincinos în faţa autorităţilor riscă o pedeapsă cu închisoarea sau cu amenda.

Astăzi, 19.03.2020, în contextul stării de urgenţă şi a situaţiei din ce în ce mai îngrijorătoare create de pandemia COVID-19, Guvernul României a hotărât, prin Ordonanţă de Urgenţă, modificarea Codului penal în sensul înăspririi pedepselor pentru infracţiunile deja reglementate şi amintite în articolul anterior, dar şi reglementarea unor noi forme agravate ale acestora, după cum urmează:

1. Art. 326 C. pen. privind falsul în declaraţii se modifică şi va avea următorul cuprins:

(1) Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută la alin. (1), săvârşită pentru a ascunde existenţa unui risc privind infectarea cu o boală infectocontagioasă, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

În ceea ce priveşte această infracţiune, principalul element de noutate îl constituie reglementarea alineatului 2, care vizează o formă specială a falsului în declaraţii, aplicabilă în contextul pandemic.

Odată cu intrarea în vigoare a acestui text de lege, persoanele care vor declara mincinos la punctele de frontieră că nu călătoresc din zone de risc, ascunzând astfel existenţa unui risc privind propagarea bolii, vor intra sub incidenţa acestui text de lege. În egală măsură, vor fi afectate şi persoanele care vor completa în fals declaraţiile pe proprie răspundere solicitate la intrarea în anumite instituţii publice.

Ca o chestiune suplimentară, se poate observa şi o sporire a minimului de pedeapsă în cazul formei de bază a infracţiunii, la 6 luni de închisoare.

2. Art. 352 privind zădărnicirea combaterii bolilor se modifică şi va avea următorul cuprins:

(1) Nerespectarea măsurilor de carantină sau de spitalizare dispuse pentru prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă fapta a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

(3) Transmiterea, prin orice mijloace, a unei boli infectocontagioase de către o persoană care ştie că suferă de această boală se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Dacă fapta prevăzută în alin. (2) este săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

(5) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) s-a produs vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(6) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(7) Dacă prin fapta prevăzută în alin. (3) s-a produs vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(8) Dacă prin fapta prevăzută în alin. (4) s-a produs vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(9) Tentativa la infracţiunea prevăzută în alin. (3) se pedepseşte.

(10) Prin carantină se înţelege restricţia activităţilor şi separarea de alte persoane, în spaţii special amenajate, a persoanelor bolnave sau care sunt suspecte, într-o manieră care să prevină posibila răspândire a infecţiei sau contaminării.

Noul text de lege, cu mult mai amplu decât cel iniţial, reglementează în detaliu fiecare scenariu posibil în raport de o eventuală nerespectare a măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase. Pedeapsa pentru această infracţiune variază de acum în funcţie de rezultatul care se produce atunci când o persoană nu respectă măsurile impuse.

Forma de bază a acestei infracţiuni, care se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, va fi aplicabilă doar atunci când nerespectarea măsurilor nu produce rezultate concrete – adică nu conduce la răspândirea bolii.

Dacă nerespectarea măsurilor conduce în mod concret la răspândirea unei boli infectocontagioase, pedeapsa se determină în funcţie de gravitatea urmărilor, pe de o parte, şi în funcţie de forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte fapta, pe de altă parte.

Cel mai drastic va fi pedepsită persoana care transmite boala, prin orice mijloace, cauzând moartea unei persoane, dacă subiectul infracţiunii cunoştea faptul că suferă de boala transmisă. În această situaţie, pedeapsa poate ajunge până la 15 ani de închisoare.

Trebuie subliniat şi de această dată faptul că potrivit alineatului 4, infracţiunea de nerespectare a măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă fapta a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, poate fi săvârşită şi din culpă. Astfel, şi în noua formă a legii, o atitudine delăsătoare poate conduce la reţinerea acestei infracţiuni.

Nu în ultimul rând, trebuie observat că alineatul 10 reglementează în mod expres noţiunea de carantină. Astfel, în accepţiunea acestei norme, forma de bază a infracţiunii poate fi săvârşită doar atunci când persoana eludează măsurile de spitalizare ori de izolare în spaţii special amenajate.

Se ridică astfel întrebarea dacă această formă a infracţiunii poate fi săvârşită de persoanele aflate în izolare la domiciliu, fie această izolare şi impusă de autorităţi? Rămâne de văzut cum va fi aplicat textul în practică, însă la o primă lectură s-ar putea susţine că încălcarea normelor de izolare la domiciliu care nu conduc la răspândirea bolii nu constituie infracţiune, intrând mai degrabă pe teritoriul contravenţional[1].

3. Noua infracţiune reglementată de art. 3521 denumită generic omisiunea declarării unor informaţii, având următorul cuprins:

„Omisiunea persoanei de a divulga cadrelor medicale sau altor persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unităţi în care acestea îşi desfăşoară activitatea a unor informaţii esenţiale cu privire la posibilitatea de a fi intrat în contact cu o persoană infectată cu o boală infectocontagioasă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Această infracţiune nou reglementată, fără corespondent expres în legislaţia penală anterioară, mai de grabă ridică semne de întrebare decât oferă soluţii.

Singura utilitate a acestei norme constă în menţionarea expresă a cadrelor medicale printre persoanele în faţa cărora există obligaţia generală de a declara conform realităţii.

În rest, apreciem că potenţialele fapte ce fac obiectul acestei incriminări intrau şi până astăzi sub incidenţa falsului în declaraţii.

După prima lectură a acestui text de lege, nu putem să nu ne întrebăm cum va fi transpusă în practica judiciară această nouă infracţiune. Cu siguranţă în perioada următoare se vor naşte mai multe curente de opinie în materia acestei fapte penale.

  • Constituie acest text o obligaţie generală de a divulga informaţii esenţiale cu privire la posibilitatea de a fi intrat în contact cu o persoană infectată cu o boală infectocontagioasă chiar şi atunci când acestea nu au fost solicitate în mod expres de autorităţile cuprinse în art. 175?
  • Care informaţii pot fi considerate esenţiale din perspectiva textului de lege?
  • Având în vedere că legiuitorul a simţit nevoia să reglementeze expres această ipoteză, se va putea considera că aceasta a fost acoperită anterior de vechea lege?
  • Va mai putea infracţiunea de fals în declaraţii să fie reţinută în sarcina persoanelor care au săvârşit această faptă anterior intrării în vigoare a acestui text de lege?
  • Vor putea cele două infracţiuni să fie reţinute în concurs?

Vom încerca să răspundem tuturor acestor întrebări într-un articol ulterior. Momentan, asupra acestui nou text planează o incertitudine (care ar putea fi denumită şi neconstituţionalitate) deloc benefică în contextul pandemiei.

Nu în ultimul rând, nu putem să ignorăm nici umbra ce planează asupra constituţionalităţii acestei Ordonanţe de modificare a Codului penal din 19.03.2020 în contextul referendumului pentru justiţie.

În plus, trebuie reamintit şi faptul că aceste noi infracţiuni vor fi aplicabile doar în cazul persoanelor care au săvârşit astfel de fapte după intrarea lor în vigoare a ordonanţei, prin publicarea în Monitorul Oficial. Persoanele care au săvârşit aceste fapte anterior intrării în vigoare a noilor dispoziţii penale vor rămâne sub incidenţa vechilor norme, în contextul în care acestea reprezintă legi penale mai favorabile.

Mihnea-Andrei NOVAC


[1] pentru mai multe detalii a se vedea articolul iniţial ce poate fi accesat la adresa url: http://www.chirita-law.com/coronavirusul-si-dreptul-penal-sau-contraventional/;

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *