Constestaţia privind durata procesului penal în camera preliminară. Admisibilitate.

Inculpaţii au fost trimişi în judecată în dosarul nr. X al DNA – Serviciul teritorial Oradea, prin rechizitoriul emis din data de 30 iunie 2014. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj în data de 1 iulie 2014 şi transpus în procedura camerei preliminare.

Odată cu comunicarea actului de sesizare, judecătorul de cameră preliminară a adus la cunoştinţa că se pot formula cereri/excepţii cu privire la legalitatea probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală până în 15 septembrie 2014. Până la acea dată, toţi inculpaţii s-au conformat dispoziţiei judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei.

Timp de 2 luni nu s-a avansat în cauză. În data de 12 noiembrie 2014, după ce Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 641/2014 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unor prevederi referitoare la procedura camerei preliminare, inculpaţii au solicitat stabilirea unui termen de judecată în vederea soluţionării cererilor şi/sau excepţiilor invocate.

Termenul a fost stabilit pentru data de 27 noiembrie 2014, fiind prezenţi toţi inculpaţii. Judecătorul a admis cererea unei inculpate de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţia de neconstituţionalitate şi, totodată, s-a dispus sesizarea instanţei de contencios constituţional cu excepţia ridicată din oficiu. De asemenea, au fost puse în discuţie cererile şi excepţiile invocate de inculpaţi cu privire la probele administrate şi actele de urmărire penală efectuate, însă s-a prorogat pronunţarea asupra acestora până la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate.

Ulterior, la termenul din 14 ianuarie 2015, judecătorul de cameră preliminară a revenit asupra încheierii de la şedinţa de judecată precedentă, urmând să se pronunţe asupra cererilor şi excepţiilor ce fac obiectul camerei preliminare. Nu s-a fixat un termen expres pentru pronunţare.

Deşi a trecut mai mult de o lună iar dosarul se afla în acelaşi stadiu, inculpaţii au cerut în 19 februarie 2015 judecătorului să fixeze un termen pentru a se pronunţa în procedura camerei preliminare. După alte 4 luni, în 18 iunie 2015, în dosar a fost pronunţată Minuta penală nr. 268/2015, prin care s-au soluţionat cererile şi excepţiile invocate, urmând ca părţile interesate să declare contestaţie.

Înainte de soluţionarea eventualelor contestaţii trebuia redactată încheierea penală, care la 9 septembrie 2015 nu exista sau, cel puţin, nu le-a fost comunicată. Astfel, o parte din inculpaţi au înțeles să formuleze contestaţie privind durata procesului la organul judiciar competent – Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere că a trecut 1 an şi 2 luni de la sesizarea instanţei.

Prima şi cea mai simplă cerință – de la art. 4881 alin. 3 lit. b C.proc.pen. – era aşadar îndeplinită, fiind împlinit termenul de 1 an. Cu privire la celelalte cerințe legale pentru admisibilitatea contestației, situația juridică nu era la fel de facilă, dat fiind specificul acestei instituții de drept procesual penal.

În concret, potrivit art. 4881 alin. 1 C.proc.pen., demersul ar viza în aparență strict faza de urmărire penală şi cea a judecăţii, nu şi cea a camerei preliminare, stadiul în care se află dosarul inculpaţilor. S-a arătat însă că un asemenea raţionament este eronat, pentru mai multe motive:

În primul rând, camera preliminară este parte integrantă şi totodată distinctă a procesului penal, asemenea urmăririi penale ori a judecăţii. În această procedură se verifică modul de efectuare a întregii urmăriri penale iar după parcurgerea sa se poate începe judecata. Câtă vreme urmărirea penală cât şi judecata sunt supuse unui termen rezonabil, este logic ca şi faza intermediară să fie soluţionată tot într-o durată rezonabilă, având acelaşi remediu procesual în situaţia depăşirii termenului.

Într-adevăr, spre deosebire de celelalte două faze ale procesului penal, camera preliminară este limitată în timp la 60 de zile. Acesta a fost probabil motivul pentru care nu a fost prevăzută expres posibilitatea de a formula contestaţie în camera preliminară. Cu toate acestea, pe de o parte, cele 60 de zile constituie un termen de recomandare întrucât nu s-a prevăzut o sancţiune pentru neîncadrarea în acest interval de timp. Pe de altă parte, este un termen pur teoretic fiindcă în practică s-a dovedit că cele 60 de zile sunt depăşite în majoritatea dosarelor. Chiar şi în cauzele aşa-numite „simple”, cu un număr redus de infracţiuni ori de inculpaţi, termenul de 60 de zile este dificil de respectat. Iar în cazul dosarelor cu un grad ridicat de complexitate, cum era cel dedus judecăţii la Curtea de Apel Cluj, procedura de cameră preliminară durează cel puţin câteva luni, mult peste ceea ce a gândit legiutorul când a conceput codul de procedură penală actual.

În altă ordine de idei, alin. 3 al textului legal indicat mai sus, prevede posibilitatea de a introduce contestaţia „la un an de la trimiterea în judecată”, adică de la învestirea judecătorului de cameră preliminară cu soluţionarea acestei proceduri. În situaţia în care ar fi vizat exclusiv judecata, formularea trebuia să fie „la un an de la începerea judecăţii”.

Totodată, prin acest demers se verifică durata procedurilor judiciare, conform art. 4885 C.proc.pen. Or, prin procedură judiciară se înţelege şi camera preliminară, nefiind limitată la urmărirea penală şi la judecată.

În al doilea rând, astfel cum legea definește termenul de maxim 60 zile pentru finalizarea camerei preliminare, tot legea conferă părților dreptul de a beneficia de o judecată într-un termen rezonabil. Termenul rezonabil este impus de Constituţie prin art. 21 alin. 3, de Conv.E.D.O prin art. 6 par. 1, de legea procesual penală prin art. 8, de art. 5 alin. 2 lit. g din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor şi de art. 13 din Codul deontologic al magistraţilor, judecătorul fiind obligat să soluţioneze cauza, indiferent de stadiul în care s-ar afla, într-un termen rezonabil.

Toate considerentele de mai sus au fost aduse în fața judecătorului de la ÎCCJ, care a statuat, prin Încheierea penală din 28.10.2015 că, în procedura camerei preliminare, contestația privind durata procesului penal îndeplinește condițiile de admisibilitate. Subliniem că soluția s-a întemeiat pe aplicarea directă a prevederilor din Convenția europeană a drepturilor omului, mai exact pe art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 referitor la dreptul la un remediu efectiv.

Mai mult, procedând la analiza cauzei pe fond, ÎCCJ a considerat întemeiată contestația privind durata camerei preliminare în condițiile art. 4886 C.proc.pen. și, pe cale de cosecință, a fixat un termen pentru finalizarea procedurii judiciare.

Inculpații au fost asistați de o echipă de avocați din cadrul SCA Chiriță și Asociații.