Constatarea nulitatăţii actelor procesuale efectuate de organe de urmărire penală aflate în stare de incompatibilitate

În fapt, inculpaţii au solicitat judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Cluj să constate nulitatea actelor de urmărire penală efectuate de către procurorul de caz datorită incompatibilităţii acestuia de a instrumenta dosarul de urmărire penală. Instanţa a respins cererea inculpaţilor stabilind că o atare solicitare reprezintă de fapt o „cerere de recuzare mascată” prin care se solicită judecătorului de cameră preliminară să constate incompatibilitatea procurorului. S-a arătat astfel că judecătorul de cameră preliminară nu are competenţă să se pronunţe cu privire la incompatibilitatea procurorului sau cu privire la cereri de recuzare ale organelor de urmărire penală.
Inculpaţii au formulat contestaţie împotriva acestei încheieri considerând că este nelegală raportat la motivul reţinut de către Curtea de Apel Cluj. Aceştia au arătat, în esenţă, că judecătorul de cameră preliminară nu este într-adevăr competent să se pronunţe cu privire la o cerere de recuzare a procurorului de caz, motiv pentru care nici nu au solicitat acest lucru. Acesta este însă competent în temeiul art. 342 Cod pr. pen. să se pronunţe cu privire la legalitatea oricărui act de urmărire penală, aceasta fiind însăşi misiunea principală a acestuia. Prin urmare, indiferent de motivul din care derivă nulitatea actelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară este competent să se pronunţe cu privire la legalitatea acestora.
Prin Încheierea nr. 231 din 19.02.2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie arată că o atare critică este întemeiată având în vedere competenţa atribuită judecătorului de cameră preliminară şi obiectul acestei etape procesuale. Instanţa a reţinut că, potrivit art. 54 alin. 1 lit. b) Cod proc. pen., judecătorul de cameră preliminară are competenţa de a verifica legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, iar obiectul procedurii de cameră preliminară, conform art. 342 Cod proc. pen., îl constituie verificarea legalităţii efectuării urmăririi penale în ansamblu. Condiţia imparţialităţii procurorului se subsumează dispoziţilor legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal, fiind obligatoriu ca efectuarea urmăririi penale să fie condusă de către procurori după principiile legalităţii şi imparţialităţii, ceea ce creează cadrul organizatoric necesar pentru ca activitatea de urmărire penală să se desfăşoare numai în temeiul legii şi pentru asigurarea respectării legii. Pe cale de consecinţă, judecătorul de cameră preliminară este competent să constate nulitatea actelor de urmărire penală care derivă din starea de incompatibilitate a organelor de urmărire penală.