Consolele de jocuri video: utilizarea măsurilor tehnice de protecţie

În hotărârea din 13 februarie 2014, în cauza Nintendo c. PC Box, Curtea Europeană de Justiţie a hotărât că noţiunea „măsură tehnică eficientă” poată să includă măsuri tehnice care constau în a echipa cu un dispozitiv de recunoaştere nu numai suportul care conţine opera protejată, precum jocul video, ci şi aparatele portabile sau consolele destinate să asigure accesul la joc şi utilizarea lui. Instanţele naţionale au sarcina de a verifica dacă alte măsuri pot produce mai puţine interferenţe cu activităţile terţilor şi de a examina scopul dispozitivelor susceptibile să eludeze măsurile tehnice.

Compania Nintendo comercializează două categorii de produse pentru jocuri video, console DS şi console Wii. Pentru a împiedica utilizarea de copii nelegale de jocuri video, Nintendo a adoptat anumite măsuri tehnice. Jocul care nu dispune de un cod criptat pe suportul fizic pe care este înregistrat nu poate fi rulat pe aparatele comercializate de Nintendo. Pe de altă parte, PC Box, o companie italiană, comercializează console originale Nintendo în combinaţie cu un software suplimentar care dezactivează dispozitivul reprezentând măsura tehnică de protecţie. Nintendo a chemat în judecată PC Box susţinând că scopul aparatelor PC Box este de a eluda şi de a evita măsurile tehnice de protecţie a jocurilor Nintendo. Totuşi, PC Box susţine că finalitatea reală urmărită de compania Nintendo este de a împiedica utilizarea unui software independent care nu constituie o copie nelegală a unui joc video, ci este destinat să permită citirea pe console a fişierelor MP3, a filmelor şi a videoclipurilor pentru utilizarea deplină a acestor console. Instanţa italiană a solicitat Curţii să stabilească dacă instituirea unor astfel de măsuri tehnice de protecţie nu depăşeşte ceea ce prevede Directiva privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor în societatea informaţională.

Curtea a precizat că jocurile video constituie un material complex care curpinde nu numai un program de calculator, ci şi elemente grafice şi sonore care, deşi codificate în limbajul informatic, au o valoare creativă proprie. În măsura în care aceste elemente contribuie la originalitatea operei în ansamblul ei, ele sunt protejate  împreună cu întreaga operă. Protecţia juridică împotriva actelor neautorizate de titularul dreptului de autor trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să nu interzică dispozitivele care au un scop comercial sau o utilizare care nu contravine protecţiei tehnice. În consecinţă, protecţia este acordată doar în privinţa măsurilor tehnice care au drept scop prevenirea sau limitarea actelor neautorizate, însă numai în măsura în care nu depăşesc ceea ce este necesar în vederea realizării obiectivului pentru care sunt adaptate. Curtea a considerat că instanţele naţionale sunt cele care trebuie să examineze dacă alte măsuri neinstalate pe console ar fi putut produce mai puţine interferenţe cu activităţile terţilor sau mai puţine limitări ale acestor activităţi, asigurându-se totodată o protecţie comparabilă a drepturilor titularului.