Condamnarea inculpatului pentru spălare de bani prin reţinerea unei încadrări juridice distincte de cea din actul de sesizare a instanţei. Nulitatea parţială a sentinţei penale sub aspectul încălcării dispoziţiilor legale privind schimbarea schimbarea încadrării juridice. Desfiinţarea cu trimitere spre rejudecarea fondului cauzei.

Art. 386 alin. (1) Cod procedură penală: „Dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează să fie schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea”.

 

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpatul T.G. a fost trimis în judecată pentru că ar fi preluat o parte din bunurile pretins a fi sustrase de coinculpaţii T.V şi U.D. de la partea civilă G. SRL şi le-ar fi valorificat prin vânzarea către terţi, ascunzând provenienţa cât şi destinaţia acestora prin întocmirea şi înregistrarea în contabilitatea propriei firme G.I. SRL de facturi fiscale cu conţinut fictiv. Aceste activităţi ar constitui, printre altele, infracţiunea de spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, ce incriminează: „schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.”

Prin Sentinţa penală a Tribunalului Bihor s-a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, în sensul dovedirii că acţiunile au fost exercitate în scopul ascunderii originii ilicite a bunurilor sustrase, conform acuzaţiei descrise în actul de sesizare. Cu privire la încadrarea juridică a faptei, instanţa de fond a dispus condamnarea pentru infracţiunea de spălare a banilor în varianta art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, ce prevede: „ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a dreptului asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.”

În dezvoltarea motivelor de apel cu privire la hotărârea primei instanţe, inculpatul T.V. dar şi ceilalţi inculpaţi au criticat cu prioritate nulitatea parţială, pe motiv că s-a schimbat de încadrare juridică dată faptei de spălare a banilor din art. 29 alin. (1) lit. a) în art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 386 alin. (1) Cod procedură penală. Acest text legal imperativ implică îndeplinirea unor condiţii – punerea în discuţie a noii încadrări, posibilitatea de a cere lăsarea cauzei la a doua strigare ori amânarea pentru pregătirea apărării – a căror consecinţe se răsfrâng nemijlocit asupra dreptului la apărare.

Prin Decizia penală a Curţii de Apel Cluj (cauza fiind strămutată în apel la această instanţă) s-a dispus desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului faţă de nelegala schimbare a încadrării juridice. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune de rezultat cu conţinut alternativ, iar reţinerea uneia dintre modalităţile de săvârşire nu reprezintă doar o chestiune formală, ci constituie elementul central al acuzaţiei. Chiar dacă porneşte de la aceeaşi situaţie premisă, existenţa unor bunuri provenite din săvârşirea de infracţiuni, fiecare modalitate de comitere presupune acţiuni distincte. Or, pentru modificarea temeiului juridic, este necesară parcurgerea procedurii de schimbare a încadrării juridice, ceea ce nu s-a realizat în faza de judecată în fond.

Cu referire la vătămarea provocată prin încălcarea acestei prevederi legale, instanţa de control judiciar a reţinut că inculpaţii au fost privaţi de posibilitatea de a formula apărări raportat la noua încadrare juridică, astfel că le-au fost încălcate drepturile de a fi informaţi amănunţit asupra naturii şi cauzei acuzaţiei precum şi de a dispune de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, garantate de art. 6 par. 3 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi 10 Cod procedură penală. Vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea hotărârii, căci altfel ar însemna, pe de o parte, inexistenţa dreptului la apărare a inculpaţilor în primă instanţă, iar, pe de altă parte, pronunţarea unei soluţiii cu privire la aceste fapte abia în calea de atac, fără dublul grad de jurisdicţie.

 

Inculpatul T.V. a fost asistat pe parcursul procesului penal de avocaţi din cadrul SCA Chiriţă şi Asociaţii.