Condamnare la CEDO raportat la încălcarea art. 8 din Convenţie : Cauza Amarandei şi Alţii contra României

La 27 aprilie 2016, Curtea a constatat, printre altele şi încălcarea  art. 8  din Convenţie.

Astfel că în raport de art. 8, reclamanții au apreciat că dreptul lor la respectarea vieţii private a fost încălcat prin modul în care s-a derulat percheziţionarea lor, modul în care a decurs căutarea de obiecte, ridicarea obiectelor şi cu privire la difuzarea în presă a unor imagini video înregistrate de organele statului.

Curtea a statuat  că  percheziţionarea reclamanților, respectiv căutarea  în  îmbrăcămintea  sau în obiectele personale ale acestora constituie, în sine o ingerință în dreptul la respectarea vieții private,  iar caracterul public al percheziţiei poate agrava uneori această  ingerinţa în discuţie prin umilirea  persoanelor perchezitionate și jena rezultată ca urmare a acestei proceduri.

În raport de difuzarea în presă a imaginilor înregistrate  de către autorităţilor naţionale cu ocazia percheziţiilor, Curtea a constat  că autorităţile naţionale care au furnizat presei înregistrările video în discuţie au efectuat o ingerinţă nejustificată în dreptul reclamantelor la respectarea vieţii private. În raport de aceasta, Curtea a reţinut următoarele: Curtea notează în continuare că, în scopul investigaţiei, percheziţia efectuată în fiecare clădire a fost filmată de către agenţi care au participat la operaţiune.Mai târziu, aceste înregistrări video au fost puse la dispoziţia presei, care au procedat la difuzarea extinsă a înregistrării în mass-media. Principalele canale TV şi ziare naţionale au prezentat reportaje şi articole conţinând imagini video şi foto, puse la dispoziţie de către autorităţi, respectiv de către Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară, Ministerul  de Interne (a se vedea paragrafele 56 și 93).

Din extrasele acestor articole de presă scrisă sau audiovizuală rezultă că imaginile puse la dispoziţie de catre autorităţi relevau persoane aflate în imobile, în special tinere femei întinse pe podea în posturi umilitoare. Cu toate acestea, se poate constata că autoritățile care au pus aceste imagini la dispoziția presei au omis să ia minime măsuri de precauție pentru a proteja viața privată a persoanelor în cauză: corpurile și fețele lor nu au fost mascate și imaginile în discuţie au fost filmate în spații private.

Curtea nu este convinsă de argumentul invocat de parchet pentru respingerea plângerii reclamantelor (a se vedea punctul 56) și anume că difuzarea acestor imagini reprezentau o chestiune de interes general. Curtea apreciază că existau și alte mijloace mai puțin dăunătoare pentru viața privată a reclamanților, cât timp „oamenii obișnuiți” ar putea aștepta în mod legitim o mai mare protecție a vieții lor private.