CJUE – Dreptul de deducere a TVA in contractele cu persoana impozabile care au fost declarate „inactive”.

Curtea de Justiţiei a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară formulată de Curtea de Apel Cluj, în vederea pronunţării unei decizii prin care să răspundă dacă Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată se opune unei reglementări naţionale care prevede că persoanele impozabile în scopuri de TVA nu pot deduce această taxă plătită pentru achiziţionarea de bunuri sau servicii de la alte persoane impozabile care au fost declarate „inactive” în aplicarea acestei reglementări naţionale şi a căror listă este publicată pe site-ul internet al autorităţii fiscale naţionale.

Cererea a fost formulată în cadrul unui litigiu între SC Paper Consult SRL şi autorităţile fiscale române, dat fiind faptul că acestea din urmă au refuzat să acorde societăţii Paper Consult dreptul de deducere a TVA-ului plătit pentru prestarea de servicii achiziţionate de la SC Rom Packaging SRL în temeiul unui contract încheiat la 3 ianuarie 2011, pentru motivul că această din urmă societate fusese declarată drept contribuabil inactiv începând de la 7 octombrie 2010 şi fusese radiată din registrul persoanelor impozabile în scopuri de TVA începând de la 1 noiembrie 2010, în aplicarea art. 781 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală.

Art. 11 alin. 12 din Codul Fiscal prevede faptul că persoanele care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabili persoane impozabile stabilite în România după înscrierea acestora ca inactivi nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a TVA-ului aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită şi/sau a achiziţiilor de bunuri şi/sau de servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului.

CJUE a amintit faptul că pierderea dreptului de deducere a TVA-ului poate fi reţinută doar în două cazuri distincte: în primul rând în ipoteza în care încălcarea cerinţelor de formă ar împiedica probarea cu certitudine a faptului că cerinţele de fond aferente dreptului de deducere a TVA-ului au fost îndeplinte, iar în al doilea rând dacă se stabileşte, în raport cu elemente obiective, că acest drept a fost invocat în mod fraudulos sau abuziv, persoana impozabilă ştiind sau trebuind să ştie că operaţiunile în cauză erau implicate, direct sau indirect, într-o fraudă.

Curtea a evidenţiat faptul că reglementarea română prevede în privinţa tuturor persoanelor impozabile care încheie tranzacţii supuse la plata TVA-ului cu operatori economici inactivi o prezumţie irefragabilă de participare la o fraudă fiscală, fiind vorba astfel de un refuz sistematic de acordare a dreptului de deducere pentru orice persoană impozabilă care se aprovizionează de la un operator economic declarat inactiv. În opinia Curţii, o astfel de reglementare naţională depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor care urmăresc să asigure colectarea corectă a TVA-ului şi prevenirea evaziunii fiscale.

În ceea ce priveşte prezenta cauză, Curtea a subliniat faptul că instanţa de trimitere nu a furnizat niciun element care să sugereze că tranzacţiile încheiate între Paper Consult şi Rom Packaging ar disimula o fraudă fiscală sau că TVA-ul înscris pe facturile emise de această din urmă societate către Paper Consult nu ar corespunde sumei plătite către Trezoreria statului. În plus, reţine Curtea, caracterul disproporţionat al reglementării din România este confirmat şi de împrejurarea evidenţiată de societatea Paper Consult şi necontestată de guvernul român potrivit căreia, în temeiul art. 11 alin.(12) din Codul Fiscal, refuzul de a acorda dreptul de deducere a TVA-ului cocontractantului operatorului economic declarat inactiv este definitiv, cu alte cuvinte acest cocontractant continuând să suporte sarcina acestei taxe în condiţiile în care însuşi operatorul declarat inactiv şi-ar fi regularizat integral situaţia în ceea ce priveşte obligaţiile sale fiscale. Cu privire la acest ultim aspect, în viziunea Curţii, simpla suspendare a dreptului de deducere a TVA-ului până la regularizarea tranzacţiilor care justifică acest drept ar constitui o măsură mai adecvată decât refuzul sistematic şi definitiv de a acorda un astfel de drept.

Curtea afirmă faptul că este adevărat că, în cazul în care o persoană impozabilă în scopuri de TVA în România s-a aprovizionat de la un operator economic declarat inactiv după ce a omis să consulte lista operatorilor declaraţi inactivi a încălcat una dintre obligaţiile pe care reglementarea naţională i le impune, această obligaţie nefiind deloc excesivă prin ea însăşi, dat fiind faptul că această listă este publică şi uşor accesibilă. În opinia Curţii, această omisiune ar trebui să atragă o sancţiune disuasivă şi proporţională cu gravitatea, care să ia forma de exemplu a unei amenzi, dar nicidecum a unui refuz sistematic de a beneficia de dreptul de deducere a TVA-ului în condiţiile în care respectiva tranzacţie nu este implicată în nicio fraudă fiscală.

Ţinând cont de cele arătate mai sus, CJUE a concluzionat că Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naţionale precum cea în discuţie în cauza principală, care conduce, chiar şi în cazul în care nu s-au constatat nicio fraudă fiscală şi nicio pierdere de venituri fiscale, la refuzul sistematic şi definitiv de a acorda dreptul de deducere a TVA persoanei impozabile care a plătit TVA pentru tranzacţiile încheiate cu un operator economic declarat „inactiv”, indiferent de faptul că declararea inactivităţii operatorului în cauză este publică şi uşor accesibilă oricărei persoane impozabile în statul membru în cauză.