CJUE despre fictivitatea unor servicii de concultanţă

Atât ANAF-ul, cât şi organele de urmărire penală, susţinute de o jurisprudenţă destul de constantă a instanţelor de judecată consideră că realitatea sau fictivitatea unor facturi emise în baza unor contracte de consultanţă juridică sau în afaceri se probează. Zicea acum vreo câteva zile ICCJ „contribuabilul trebuie să demonstreze, cumulativ, că serviciile au fost efectiv prestate, că au fost în legătură directă cu activitatea societății, fiind aferente obținerii de venituri de către aceasta” şi concluziona că un contribuabil care nu poate să prezinte situații de lucrări, procese-verbale de recepție, studii de fezabilitate și altele asemenea nu poate dovedi realitatea serviciilor de consultanţă prestate.

Astăzi, CJUE spune exact invers. În hotărârea pronunţată azi în cauza Asparuhovo Lake Investment Company OOD, Curtea a decis că Directiva TVA trebuie interpretată în sensul că noțiunea „prestare de servicii” cuprinde contractele de abonament privind prestarea de servicii de consultanță unei întreprinderi, în special de natură juridică, comercială și financiară, în cadrul cărora prestatorul s‑a pus la dispoziția beneficiarului pe durata contractului. În ceea ce privește contractele de abonament privind prestarea de servicii de consultanță precum cele în discuție în litigiul principal, Directiva TVA trebuie interpretată în sensul că faptul generator al taxei și exigibilitatea acesteia intervin la expirarea perioadei pentru care s‑a convenit plata, fără să prezinte importanță dacă beneficiarul a apelat efectiv sau cât de des a apelat la serviciile prestatorului. Decizia CJUE este disponibila la http://curia.europa.eu/juris/document/document_print.jsf;jsessionid=9ea7d2dc30ddf01136cb62d545518edd8116f72a586f.e34KaxiLc3qMb40Rch0SaxuRax10?doclang=RO&text=&pageIndex=0&part=1&mode=DOC&docid=166826&occ=first&dir=&cid=301766

Suntem curioşi dacă această decizie va duce şi la o schimbare a jurisprudenţei instanţelor noastre şi a practicii organelor de urmărire penală.