Atunci când se instituie măsuri asigurătorii în procesul penal, nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înfiinţează măsura asigurătorie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a pronunţat astăzi, 16.10.2017, cu privire la recursul în interesul legii declarat de Curtea de Apel Braşov vizând obligaţia organelor judiciare de a dispune măsuri asiguratorii în cauzele penale aflate în faza de judecată în ipoteza în care din verificările efectuate rezultă ca inculpatul nu are nici un bun în proprietate.

Curtea de Apel Braşov a arătat că problema se pune în acele situaţii în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori în ipoteza infracţiunilor prev. de Legea 241/2004 în care există art. 11 ce impune obligaţia instituirii măsurilor asiguratorii. În acelaşi sens, Curtea de Apel a mai indicat cu titlu exemplificativ dispoziţiile art. 32-33 din Legea 656/2002 şi art. 20 din Legea 78/2000.

Cu alte cuvinte, se pune întrebarea dacă în aceste situaţii există o facultate ori o obligaţie a instanţei de a dispune măsurile asiguratorii, dacă inculpatul nu dispune de bunuri.

Astfel, s-a arătat că în practica Curţii de Apel Braşov s-au conturat două opinii. Prima în sensul că pentru a se dispune măsura asiguratorii se impune ca inculpatul să aibă aceste bunuri, verificare care cade în sarcina instanţei. Într-o a doua opinie s-a stabilit că nu se impune judecătorului obligaţia de a efectua verificări cu privire la bunurile aflate în patrimoniul inculpatului întrucât măsurile asiguratorii se pot dispune asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, în mod generic, până la concurenţa probabilă a prejudiciului chiar şi atunci când acesta nu are nici un bun în patrimoniu.

Prin Decizia nr.19 pronunţată la 16.10.2017 în dosarul nr.1902/1/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că: „Atunci când se instituie măsuri asigurătorii în procesul penal, nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înfiinţează măsura asigurătorie.”