Anularea TVA-ului stabilit suplimentar de către ANAF. Încălcarea principiului ne bis in idem.

Ca urmare a inspecției fiscale parțiale aferente perioadei 01.03.2014 -31.05.2014. ANAF- AJFP Cluj  a stabilit că societatea P. datora obligații fiscale suplimentare reprezentând TVA în suma de 580.794 lei, dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA (14.781 lei) şi penalități de întârziere aferente TVA (9.851 lei), totalizând suma de 605.426 lei.  În speță ANAF a considerat că achizițiile de imobile realizate de către societatea P erau artificiale, iar dat fiind că unul dintre imobile făcea parte dintr-un sit contaminat, nu exista un interes economic al societății privind achiziția. Cu privire la cel de-a doilea imobil, s-a considerat că nu era justificată tratarea distinctă în contabilitatea a operațiunilor de vânzare a unui tezaur blindat de valori și respectiv vânzarea imobilului aferent. De asemenea, organul fiscal a apreciat că tranzacțiile că nu au fost realizate în scopul operaţiunilor taxabile, apreciind că societatea verificată a dedus în mod nejustificat TVA aferent acestor operaţiuni. 

Societatea P. s-a apărat invocând faptul că tranzacțiile realizate erau reale, aveau la bază o nevoie legitimă a societății și un interes economic, iar imposibilitatea de a pune în plan intenția investiției, se datora unor elemente obiective (față de societate fiind declarat falimentul în cursul anului 2015, la mai puțin de 1 an de la data achizițiilor).

În paralel s-a derulat și o procedură penală, având ca obiect cercetarea săvârșirii tentativei la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 8 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 241/2005 şi evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, soluţionat prin dispunerea soluţiei de clasare prevăzută de art. 16 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală. După administrarea unui probatoriu complex, în cauza penală, s-a dispus clasarea reținându-se că societatea nu a avut un scop ilicit de fraudare a bugetului de stat și că intenţia avută la bază odată cu derularea relaţiilor comerciale a fost de a da un sens economic activităţii societăţii şi prin urmare, s-a intenţionat punerea în circuitul economic a imobilelor achiziționate.

Prin sentința civilă din data de 18 decembrie 2018 Tribunalul Cluj a respins acțiunea introductivă, și a reținut că în, analiza condiţiei de utilizare a bunului în  scopul operaţiunilor taxabile ale contribuabilului, s-a apreciat în mod justificat de către organul fiscal că împrejurările achiziției imobilului, converg înspre lipsa de finalitate economică normală, previzibilă, a tranzacţiilor încheiate între profesionişti, la fel cum apărarea invocată de soc. P SRL în sensul că pârâta nu ar avea nicio calificare cu privire la determinarea contaminării terenului este contrazisă de probatoriul aflat la dosar. În ceea ce privește achiziția tezaurului de valori, instanţa a reţinut lipsa intenției de achiziționare a tezaurului, separat de teren şi restul construcțiilor de pe acesta, pentru acelaşi motiv al lipsei unor indicii obiective care să releve intenţia părţilor contractante în acest sens.  De asemenea instanța a reținut că conținutul economic şi financiar nu s-a probat a răspunde unei nevoi legitime, fiind urmărită evitarea impozitării prin tranzacţii artificiale, care în mod corect au dus la aplicarea art. 11 alin. 1 C. fisc., în considerarea jurisprudenţei CJUE, cauza Halifax & others nr. C-255/02.

Împotriva acestei hotărâri societatea P.SRL a declarat recurs, invocând mai multe argumente: faptul că există o serie de elemente obiective care dovedesc pe deplin intenţia economică a societăţii privind achiziția bunului – pornind de la documentele care au stat la baza tranzacției, preţul real de piaţă al bunului, intrarea în faliment a subscrisei, decizia de afaceri ce a stat la baza achiziției.; faptul că nu există nicio probă la dosarul fiscal şi la dosarul de instanţă care să ateste intenţia societăţii de a obţine exclusiv avantaje fiscal. De asemenea, s-a arătat că fondul problemei legate de achiziționarea imobilelor în discuţie a fost tranşat o data cu soluţia pronunţată de către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului Cluj astfel că, o eventuală sancţionare a subscrisei în prezentul dosar ar conduce la încălcarea principiului non bis in idem.

Prin decizia civilă pronunțată în data de 11.09.2019, Curtea de Apel Cluj a dispus admiterea recursului, și rejudecând a admis acțiunea, anulând decizia de impunere și RIF-ul. Soluția este extrem de binevenită în condițiile în care timp de 2 cicluri procesuale, cu o durată a procesului de peste 4 ani, soluțiile pronunțate de către instanțe au fost extrem de diferite.

Cu toate că nu este încă motivată decizia instanței de control judiciar, considerăm că un temei puternic de admitere a recursului, rezidă cel mai probabil în încălcarea principiului non bis in idem și al securității juridice atâta timp cât problema existenţei sau inexistenţei scopului economic al tranzacţiilor şi respectiv a existenţei sau inexistenţei pagubei cauzate bugetului de stat a fost analizată şi soluţionată definitiv de către organul de urmărire penală.

Societatea a fost reprezentată de Raluca Colcieri, Oana Chiriţă şi Kinga Szilagyi din cadrul Chiriţă şi asociaţii.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *